Evenimente
FIZTMV 15 MAI - Evenimente
11:00 TMMVS Sala de spectacole - Teatrul, diplomație culturală. Conferință, Matei Vișniec, dramaturg, și Constantin Chiriac, director general - Teatrul Național „Radu Stanca” Sibiu și președinte FITS
Cultura și întreaga paletă de activități artistice și culturale reprezintă un mijloc pentru promovarea educației, pentru dezvoltarea participării la procesul de democratizare, a drepturilor omului și a libertății de exprimare. Cooperarea culturală se opune stereotipurilor și prejudecăților, prin susținerea dialogului, a deschiderii, a demnității și a respectului reciproc. Diplomația culturală poate crește diversitatea de expresii și conținuturi culturale și poate îmbunătăți dialogul intercultural, dezvoltând astfel aprecierea pentru patrimoniul național, și, în același timp sporește vizibilitatea și prestigiul țării și poate dezvolta noi proiecte de cooperare la nivel internațional.
Personalitate marcantă a domeniului teatral românesc, Constantin Chiriac este președinte al Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu, director general al Teatrului Național „Radu Stanca“ Sibiu și director al Bursei de Spectacole de la Sibiu. A jucat un rol decisiv în obținerea titlului Sibiu – Capitală Culturală Europeană 2007 și în reușita incontestabilă a proiectului. Munca sa a fost recunoscută prin nenumărate premii și distincții, printre care Premiul Fundației Japonia și al Ministerului de Afaceri Externe din Japonia (2015). În 2019 a fost decorat de Guvernul Japonez cu „Ordinul Soarelui Răsare cu Raze Aurii” iar în 2021 a fost distins cu Premiul UNITER pentru Scena Digitală.
Poet, dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vişniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956 la Rădăuţi. A debutat cu poezie în revista Luceafărul în 1972. Matei Vişniec este autorul a şapte volume de poezie, șapte romane dintre care menționăm: „Sindromul de panică în orașul luminilor”, „Iubirile de tip pantof, iubirile de tip umbrelă” și „Un secol de ceață”; o carte de nuvele şi peste 50 de piese de teatru. Din 1987 Matei Vișniec trăieşte în Franţa unde a lucrat ca jurnalist la Radio France Internationale. După căderea comunismului în 1989, activitatea dramaturgului s-a derulat între Franţa şi România, între două culturi şi două limbi, între Vest şi Est. Piesele sale sunt traduse în peste 30 de limbi şi s-au aflat pe afiş în peste 30 de ţări. Numeroase premii i-au răsplătit actvitatea, începând cu Premiul pentru poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România în 1984 pentru volumul „Înţeleptul la ora de ceai” și, nu în ultimul rând, amintim de Premiul Academiei Române şi Premiul UNITER (Uniunea Teatrală din România) pentru întreaga activitate.
#ProiectCulturalFinantatDeMinisterulCulturii
#ZileleTeatruluiMateiVisniec2024
#ZTMV2024
Vezi mai puţin
12:00 TMMVS Spațiul expozițional - VĂZ-DUH Vernisaj. Expoziție de sculptură și pictură - Marian Zidaru, sculptor
Revenind de mai multă vreme pe meleagurile Bucovinei, unde și-a găsit sursa de inspirație și meditație, Marian Zidaru propune prin această expoziție un moment de restart, de ieșire din timp și de reconectare cu reperele lumii angelice și celeste.
Văzduhul este casa, arealul, locația și destinația cotidiană a îngerilor și, nu întâmplător, compoziția ortografică a cuvântului este formată din două cuvinte cu înțeles adânc care dau și mai mare greutate înțelesului comun: VĂZ + DUH = VĂZDUH = Vederea cu Duhul = Arta ca formă de revelație. Lucrarea cu titlul „VĂZ-DUH” poate fi înțeleasă ca un tratat și ca o hartă pentru geografia spirituală a nevăzutului, populat de multitudinea de văzuturi ale ochilor nevăzuți. Acolo unde credem că suntem doar noi și ceea ce vedem cu ochii noștri se poate accepta și descoperi că se trăiește, se mișcă și coexistă un mondus vivendi - străin, diferit materiei și cotidianului imediat.
Îngerul alb, îngerul fus, prin acuratețea, eleganța și sinteza caldă și discretă a verticalității, unește cerul cu pământul, hrănește și luminează ca o flacără perpetuă cu o incisivă traictorie ascendentă. Deoarece acum mai mult ca niciodată, omul are nevoie să știe despre aceste lucruri, să înțeleagă că existența lui este întrepătrunsă cu existența celeilalte lumi care pornește de la vârful picioarelor noastre până în văzduhul cel nevăzut, artistul încheie radiografia și pledoaria sa conceptuală cu o replică îndrăzneață, dar asumată.
Lucrarea „OUL” - o metaforă directă, propune o abordare inversă a mesajului pe care l-a lăsat Brâncuși prin lucrarea sa „OUL " – „Inceputul lumii " - aici Marian Zidaru - prin agresiunea și înțepătura oului din care țâșnește sângele, însăși viața - oprește și încheie un ciclu, aducând în discuție sfârșitul acestei lumi așa cum o cunoaștem noi până acum. Această lume care se sfârșește nu înseamnă neapărat o apocalipsă, o extincție în masă, ci sfârșitul la care se referă Marian Zidaru vorbește despre o schimbare de atitudine și despre sfârșitul unei forme de înțelegere și praxis și începutul unei înnoiri la nivelul percepției și conviețuirii cu lumea pe care a creat-o Dumnezeu pentru noi și odată cu noi.
15:00 Centrul multifuncțional „Arta” Ițcani – Un concurs prea de talent. Spectacol pentru copii, Școala de teatru DreamBoutique București. Intrare liberă
Un concurs prea de talent
de Liviu Mihai
Școala de teatru ,,DreamBoutique”, în parteneriat cu Teatrul Municipal ,,Matei Vișniec” Suceava
Text: Liviu Mihai
Coordonatori: Clara Popadiuc, Bianca Nițu, Roxana Filip, Narcisa Marian
Distribuție:
Aura Arotăriței, Ana Chița, Anastasia Zancu-Ciornei, Ianis Ciobanu, Ilinca Camilar, Ioana Adomniței
Ioana Rotariu, Măriuca Ursu, Olivia Camilar, Sofia Haiduc, Theodora Poenari, Zenaida Gheorghe
În căutarea celui mai talentat copil din România, un juriu ,,de specialitate” se confruntă cu surprize dintre cele mai amuzante.
Un spectacol cu un text despre tineri și talentul cu care ei au fost înzestrați. Situația în care se găsesc acești tineri e una încărcată de emoție, iar emoția, în vremurile pe care le trăim, naște controverse. Aflându-se într-o competiție artisică, câteva tinere talente încearcă să impresioneze un juriu dificil și efervescent.
Deznodământul nu vi-l povestim, vă invităm să-l aflați pe propriile emoții. Vă putem spune că acești tineri primesc o lecție despre viață, lecție care nu se învață stând în bancă și cu mâinile la spate.
16:00 Centrul de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj „Uzina de Apă” - Șoptitorii, regia și scenariul Ionuț Caras. Spectacol lectură, Asociația Texte bune în locuri nebune, Cluj-Napoca. Intrare liberă
17:00 Centrul de Arhitectură, Cultură Urbană și Peisaj „Uzina de Apă” - Fiecare cu spațiul său după Teona Farmatu, regia Cătălin Ștefan Mîndru, Trupa de teatru PI, CN Ștefan cel Mare Suceava (teatru cu și pentru liceeni). Intrare liberă
Regia: Cătălin Ștefan Mîndru
Distribuția: Laura Nestor, Iustina Manolache, Iulia Hrițac, Fabian Stanciuc, Dimitrie Ieremie, Larisa Babalean, Bianca Rotaru Ieremie, Simona Elena Roibu, Matei Rusu, Paula Maria Bolescu, Răzvan Cîmpan, Stefan Leonard Semeniuc, Denis Andrian, Șerban Constantin Ionașcu
Spectacolul „Fiecare cu spațiul său” este adaptare după Teona Farmatu și este regizat de Cătălin Ștefan Mîndru, care ne prezintă viziunea sa artistică astfel: „Suntem în situația în care părinții decid că singura soluție pentru susținerea financiară a familiei, este un job peste hotare. Până aici, nimic de judecat și perfect justificat. Dar, din păcate, riscurile unei astfel de decizii sunt de multe ori ignorate. Salvarea financiară a familiei, presupune și salvarea acelei familii? În cele mai multe cazuri, aceste decizii sunt luate în primii ani din viața copiilor. Anii copilăriei, anii adolescenței, în care, bunicii rămân singurul sprijin emoțional și afectiv a acelor copii. Lipsa părinților în educația și creșterea copiilor, nu poate fi suplinită în totalitate de dragostea, grija și afecțiunea bunicilor, și nici de o situație financiară favorabilă.
Pe fondul frustrărilor acumulate, în cei 2, 5, 10, 20… de ani, dezechilibrele emoționale de până atunci, se transformă treptat în destrămarea acelei familii. Relația părinte copil ajunge să se rezume la doar o formă redusă de respect și toleranță. Din familia respectivă, rămâne doar numele de familie, pe care copilul, adolescentul, viitorul părinte îl duce mai departe.
Nu am timp acum, sunt obosit, nu știu, vorbește cu maică-ta, vorbește cu taică-tu, ai note foarte bune, de ce nu ai note foarte bune, mama înțelege-mă, tata înțelege-mă, te rog, nu mai sunt un copil, am 20 și ceva de ani! 20 de ani? Dar când au trecut 20 de ani? Și eu unde am fost în ăștia 20 de ani? ”
