Guest play

VOICES

Distribuție
Author Samuel Beckett
Schedule
There is no schedule for this play !

VOICES, după Samuel Beckett, cu Andrei Grigore Sava - un spectacol devised Dumitriana Condurache și Andrei Grigore Sava
„Corpul este numitorul nostru comun și scena dorinței noastre și a suferinței noastre. Vreau să exprim prin el ce suntem, cum trăim și cum murim.” (Kiki Smith)
Samuel Beckett s-a exprimat prin cuvinte, însă cuvintele lui au corp. De aceea este foarte greu atunci când alegi să dramatizezi o proză a lui Beckett, fiindcă trebuie să lași goluri – când pentru cuvinte, când pentru acțiuni. Altfel, textura cuvintelor lui își este suficientă sieși, nemaiavând nevoie de rostire scenică.
În Malone moare, textul de la care am pornit dramatizarea transpusă cu titlul Voices (Voci), un scriitor își face inventarul vieții și operei, aparent ratate ambele – dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți. Ratarea nu se află în lipsa succesului sau a șansei, ci în însăși condiția umană, care, după Beckett, este una tragică: odată ce te naști ești destinat sfârșitului.
La Beckett, ludicul, chiar și în forma lui tragică, este prezent, astfel încât nu știm până la capăt de ce natură este neputința personajului său. În orice caz, identitățile lui sunt multiple: Malone, Macmann, (Murphy, Mercier, Moran) – și lista ar putea continua. Putem să ne gândim la o schizoidie datorată singurătății. Sau la condiția umană generală: un Everyman supus aruncării în lume, din întâlnirea cu care are parte de acte ratate: de scriere, de amor. A se povesti și a-i povesti pe ceilalți rămâne singura ocupație existențială care îi rămâne pentru a se salva, într-un fel, din vidul existenței. Și a-și justifica trecerea prin lume.
De asemenea, inventarul, un ritual al sfârșitului în care își pune lucrurile în ordine – iar dacă va reuși, se va elibera. Inventarul mai e și o mnemotehnică, o tehnică prin care încearcă să își salveze cea mai specifică dintre calitățile umane: memoria, legând obiecte de noțiuni, locuri și activități. Ca în orice formă de artă, condiția autorului influențează, direct sau nu, ceea ce scrie/ produce.
E greu să ai acces la universul intim al unui astfel de personaj fără un anume voyerism. În cazul lui Malone însă, el se oferă pe sine ca martor și raisonneur, adresând direct publicului o parte dintre concluziile sale filosofice și existențiale.- Dumitriana Condurache, regizor
„Un actor și un regizor - Andrei-Grigore Sava și Dumitriana Condurache, un întreg fuzional, care, pentru un ceas, paradoxal, au oprit, de fapt, timpul, aruncându-ne în hăurile unui inventar și ale unei recapitulări existențiale ce aparțin unui cadavru viu. Care s-ar putea să fie oricare dintre noi, suspendați între copilăria neverosimilă și viața însăși umplută vârf de cruzime. Malone, Macmann, Mercier, Moran, tot atâtea identități suprapuse care nu reușesc să ascundă vidul și nebunia. Dar mai ales desăvârșita singurătate.
Un text insoutenable, dacă n-ar fi tăcerea trupului permanent dezarticulat. Un trup ca un semn, un trup pictural - când strigătul lui Edvard Munch, când răstignirea lui Hristos a unui Mantegna, când chipul nespus de trist al unui Caravaggio. Un trup lipit de orizontalitatea gravității, a cărui verticalitate temporară e doar un zvâcnet înainte de moarte.
Nimic nu a scurt-circuitat acest text de o atrocitate și de o religiozitate a atrocității insoutenables. Nici decoruri, nici costume, nici obiecte inutile. Doar lumina, care a însoțit simbolic căderile și ridicările neterminate ale acestei ființe defecte, alunecând dinspre albastrul spectral spre galbenul neiertător al realității. Și întunericul. Cel al morții, dar mai ales al vieții trăite ca o anticameră a morții.” - Sorina Dănăilă, profesor, blogger cultural
Autor: după Samuel Beckett
Regia: un spectacol devised Dumitriana Condurache și Andrei Grigore Sava
Light design: Ioan Ursulescu
Distribuția: Andrei Grigore Sava
Durata spectacol: 1h

 

Matei Vişniec Theatre

Matei Vişniec Theatre