Fiecare cu spațiul său - Trupa π

Trupa de teatru π (pi) a Colegiul Național „Ștefan cel Mare” în parteneriat cu Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava vă invită la spectacolul „Fiecare cu spațiul său”, adaptare după Teona Farmatu și regizat de Mîndru Cătălin Ştefan.

Înainte de premiera din această seară, am rugat actorii din acest spectacol să ne împărtășească gândurile și emoțiile cu care finalizează acest minunat proiect.

Laura Nestor: "Fiecare cu spațiul său" este biopsia creierului unei fete care nu a avut curajul să dea frâu liber emoțiilor și gândurilor sale. Pentru mine, piesa e oportunitatea de a asemăna personajul pe care îl joc, cu frânturi din viața mea, și a înțelege mai bine substraturile comportamentelor care se regăsesc atât în scenariu, cât și în viața reală.

Larisa Babalean: Pentru mine, această piesă este vocea aproape unei generații întregi. A trece cu vederea, a ignora, au devenit o normalitate. Preferăm să închidem ochii și să mergem mai departe.

Bianca Rotaru. Spectacolul nostru exemplifică cum traumele modelează vieța adolescenților. O serie de conversații divergente, în care sentimentele,, aparent superficiale, ale copiilor, conturează imaginea de ansamblu.

Matei Rusu: Acest spectacol are un loc special în sufletul meu, deoarece este un proiect realizat împreuna cu oameni pe care iubesc să îi am alaturi. Prezentăm dificultatea vieții unui adolescent, în lipsa îndrumarii oferite de părinți.

Șerban-Constantin Ionescu: Un spectacol care și-a lăsat o amprentă bine întipărită în miezul sufletului meu. Este pentru prima dată când m-am implicat într-un astfel de proiect, cu niște persoane noi, fiecare cu o esență unică a spiritului. Cu toții ne-am desprins o bucățică din noi pentru a aduce la viață un text dramatic, și sper să vă stârnească măcar o fracțiune din emoțiile pe care le-am simțit noi.

Răzvan Cîmpan: Privesc această piesă de teatru drept glasul multor adolescenți și copii din România, și nu numai, care, din păcate, trăiesc niște drame normalizate de societatea din ziua de azi. Personajul pe care îl interpretez aici, m-a ajutat să mă pun în pielea unui astfel de caz, să conștientizez efectele negative pe care le poate avea lipsa afecțiunii părintești.

Iustina Manolache: Simt că piesa asta descrie perfect modul în care unii oameni gândesc, sau cel puțin, modul în care eu gândesc. Până și în momentele cele mai serioase, este loc și de cateva glume. Sper că vor fi persoane care se vor regăsi în piesa noastră, și sper că perspectiva asta, va schimba ceva in bine. Sper.

Iulia Hrițuc: Pentru mine, această primă experiență pe o scenă de teatru reprezintă o imensă șansă de a lucra atât cu emoțiile, cât și cu cele mai de gașcă persoane, alături de care petrec timp de calitate la repetiții, dar și în afara acestora. Mulți dintre cei prezenți la spectacol, se vor regăsi în personajul meu, ceea ce mă bucură, dar mă și îngrijorează. Motivul rămâne, încă, un mister. Cred totodată, că această piesă m-a ajutat să-mi întăresc principiile și chiar imaginea viitorului părinte pe care mi-aș dori să o întruchipez.

Ștefan-Leonard Semeniuc. Pentru mine e un mod de a mă conecta cu sentimentele profunde ale unei fete, care se confruntă cu probleme des întâlnite în societatea contemporană. Acest spectacol, m-a ajutat să îmi dezvolt empatia față de aceste dificultăți și să înțeleg mai bine importanța sprijinului și înțelegerii în perioadele dificile ale vieții.

Fabian Stanciuc: Un spectacol profund și emoționant. Simțim o conexiune intre noi, și asta ne ajută să transmitem publicului povestea și emoțiile personajelor. Este un privilegiu să fac parte dintr-o producție care abordează subiecte atât de relevante și oferă publicului o perspectivă profundă asupra aspectelor emoționale și sociale ale acestei realități.

Paula Maria Boleacu: Sunt norocoasă să fiu aici, alături de oameni geniali. Spectacolul mi-a schimbat perspectiva asupra temelor profunde pe care le abordează, de la dependență până la libertate, de la diversitatea relațiilor între personae, până la înfruntarea fiecărui om pentru a-ți câștiga propria identitate în spațiul social. Sunt situații pe care le regăsim deseori în viața reală, și care sunt ascunse de văzul lumii, deși nu ar trebui.

Denis Adrian: “Fiecare cu spațiul său”, pentru mine se extinde mai departe de o simplă piesă de teatru. Profunzimea mesajului mi-a trezit de la început interesul și mi-a ținut atenția trează, și asta m-a ajutat mult în construcția personajului. Mesajul profund Pe tot parcursul repetițiilor, am trăit momente frumoase alături de întreaga trupă și coordonatorul nostru.

Simona-Elena Roibu: În timp ce mă pregătesc să joc în această piesă, mă gândesc la cât de profundă și actuală este tema pe care o abordăm. Faptul că părinții pleacă în străinătate și copii resimt sentimentul de izolare și singurătate, este un subiect în care se vor regăsi mulți dintre voi. Este oportunitatea de a aduce în atenție importanța sprijinului emoțional și a comunicării în familie. Mă bucur că pot avea parte de prima mea experiență pe scenă, alături de cei mai dragi oameni mie.

Dimitrie Irimie: Tot mai multe familii se confruntă cu problemele și situațiile pe care urmează să le înfățișăm în spectacol. Riscul apariției unor dezechilibre emoționale majore, este mult mai ridicat în cazul copiilor crecuți în absența unuia, sau a ambilor părinți. Am avut ocazia să-i înteleg mai bine pe cei din jurul meu, să înțeleg cu ce se confruntă oamenii pe care îi consider parte viața mea.

Intrarea este liberă, în limita locurilor disponibile.