Teatrul Municipal "Matei Vișniec" Suceava

Stiri

Întâlnire cu „Pisici”

Întâlnire cu „Pisici”

Posted on 20/02/2019 by Luana Popa

https://luanapopa.wordpress.com/2019/02/20/intalnire-cu-pisici/

Pe 22 februarie aveţi întâlnire cu „Pisici” la Teatrul Municipal „Matei Vişniec” Suceava. N-o rataţi! Riscaţi să vă treacă Blănaru pe tabel, să vă caute Alioşa cu sacoşa sau ştiu eu ce altceva, dar nu vă spun ca să nu vă puteţi feri.

„Pisici”

„Pisici” este o producţie a Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava (TMMVS), un spectacol concert conceput de Bobo Burlăcianu şi Bobi Dumitraş.

Echipa de producţie a spectacolului este formată din Bobo Burlăcianu (regie, scenografie), Bobi Dumitraş şi Bobo Burlăcianu (versuri), Ana Ţăranu (ilustraţii).

„Pisici” este un altfel de spectacol de teatru, un spectacol în care muzica live este personaj principal. Actorii nu-şi spun replicile, le cântă, le joacă şi atrag spectatorul într-un univers pisicesc atât de asemănător cu cel omenesc, încât linia de demarcaţie pisică/ om devine din ce în ce mai estompată pe măsură ce se înaintează în spectacol.

Actorii interpretează cu naturaleţe personajele pisici, îmbinând comportamentul tipic felin cu cel uman, recreând tipologii umane, comportamente umane, adevărate tablouri sociale. Cătălin Mîndru, Cosmin Panaite, Clara Popadiuc, Cristina Florea, Horia Butnaru au fost excepţionali. Fiecare dintre actori a avut mai multe roluri, din registre diferite, pe care le-au interpretat desăvârşit. Cu un minim de decor (scaune, mobilier tipic pisicesc, câteva instrumente muzicale), cu proiecţii (ilustraţii) care anunţă personajele şi care dau un plus de energie ludică şi jovialitate spectacolului, cu jocuri de lumini subtile, punctuale, care creează atmosfera justă pentru fiecare personaj şi povestea lui, spectacolul are un ritm alert şi o atmosferă care spune la fel de mult ca povestea în sine.

Versurile scrise de Bobi Dumitraş şi Bobo Burlăcianu sunt foarte concise şi expresive şi reuşesc să creeze poveste dincolo de poveste. Umorul, ironia, sarcasmul, dar şi sensibilitatea şi acurateţea observaţiei cu care autorii surprind aspecte şi personaje din cotidianul românesc, ritmurile muzicii care se schimbă în timp real şi în perfectă armonie, calitatea ireproşabilă a jocului actoricesc fac din spectacolul „Pisici” un adevărat exerciţiu de virtuozitate şi inovaţie în artele spectacolului.

Bazat pe versuri foarte bine gândite, foarte concentrate, încărcate de simboluri şi referinţe la elemente sociale şi culturale definitorii pentru istoria recentă a românilor, spectacolul aduce în atenţia publicului legende urbane, personaje foarte uşor identificabile şi comportamente apărute în perioada comunistă şi perpetuate, comportamente ce-şi au deja tradiţia lor, deşi au devenit subiect de bancuri şi amuzament, rămân în acelaşi timp un fel de identitate naţională („Nu eşti român dacă nu te ataşezi emoţional de pungi şi le ţii pe toate într-o pungă mai mare.”). Baba de la doi care urmăreşte fiecare mişcare a vecinilor şi ştie despre ei mai mult decât ştiu ei, Blănaru şi soţia lui – îmbogăţiţii cu drepturi şi puteri absolute pentru care „nesimţirea este o virtute”, Alioşa şi sacoşa lui (cea mai temută armă printre pisici) care rezolvă treburile murdare, cuplul cu probleme în căsnicie, Cami, crescută de o bunică pentru că părinţii i-au plecat pe rând la muncă „afară” au fiecare povestea lui, poveste care ilustrează cu umor probleme ale societăţii contemporane. Trecerea de la scenele amuzante care stârnesc hohote de râs, la scenele dureroase şi înapoi se face lin, fără şocuri, fără agresivitate, ceea ce dă spectacolului o notă de tandreţe şi sensibilitate.

Deşi abordează nişte subiecte grele, dureroase, spectacolul este o mostră de optimism şi energie pozitivă în abordarea dificultăţilor şi problemelor sociale. Spectacolul vorbeşte şi pune întrebări despre rutină, despre viaţa obişnuită, despre corupţie, despre migraţia forţei de muncă şi problemele sociale pe care le creează, despre viaţa de cuplu, despre adolescenţă, despre decizii şi consecinţe, dar nu-şi judecă personajele şi contextul în care acestea vieţuiesc, doar le expune, pentru ca apoi spectatorul să identifice şi să le disece în profunzimea lor şi să o facă fără apăsarea gravităţii lor, fără încărcarea emoţională negativă, lăsând loc lucidităţii şi căutării răspunsurilor prin joc şi joacă.

Energia cu care te contaminează actorii, bucuria de a juca şi de a-şi spune povestea pe scenă va rămâne cu tine mult timp după terminarea spectacolului. Cu siguranţă vom mai vorbi despre „Pisici” şi mai ales despre fiecare pisică în parte.

„Pisici” este un spectacol pe care trebuie să-l vezi, să-l revezi, să te bucuri de el din nou şi din nou.


Teatrul Matei Vișniec Suceava

Teatrul Matei Vișniec Suceava