PACE: Conferință – Dezbatere. Matei Vișniec și invitații săi

  Video

Conferința - dezbatere PACE programată în data de 20 mai, la ora 11:00, a fost un eveniment central al festivalului, moderat de invitatul nostru special Matei Vișniec la care au participat critici de teatru, directori ai instituțiilor teatrale, scriitori și regizori de renume, atât din țară cât și din străinătate.

Participanți: Radu Apostol, Aurelian Bălăiță, Onorina Burlacu-Tănase, Ovidiu Caița, Tamara Constantinescu, Mihaela Crăciun, Ioan Cristescu, Roxana Dumitrache, Bogdan Gheorghiu, Alexandru Grecu, Petru Hadârcă, Cristian Hadji-Culea, George Ivașcu, Doru Mareș, Ioan Matei, Mihaela Michailov, Carmen Mihalache, Radu Nichifor, Doina Papp, Marius Rogojinschi, Slava Sambriș, Ionuț Paul Ștefan, Alain Timár, Dan Cristian Turturică, Alexandru Vasilachi

„Pace, cuvînt preluat din limba latină (PAX), prin urmare de la unul dintre cele mai războinice popoare care au existat pe planetă… Pace, cuvînt definit în mai toate dicţionarele în raport cu antonimul său – războiul. În 1787 academicienii francezi defineau pacea ca fiind starea de fapt a unui popor care nu se află în război. Pace… aspiraţie ardentă spre normalitate într-o lume în care au dominat războaiele. Scriitorul şi diplomatul francez Jean Girodoux definea pacea ca fiind o perioadă între două războaie.

Tratate de pace… O sintagmă născută în Europa unde pacea a fost însă rareori durabilă. Wikipedia repertoriază pe vechiul continent, din anul 710 înaintea erei noastre pînă acum în jur de 500 războaie între naţiuni, conflicte civile, campanii militare, insurecţii şi revolte… Generalului roman Vegetius i se atribuie următorul dicton: Dacă vrei pace pregăteşte-te pentru război. Deseori contestat şi criticat, acest dicton are însă o rezonanţă puternică astăzi cînd atacul lansat de Rusia lui Putin împotriva Ucrainei este şi unul lansat împotriva tuturor valorilor europene, începînd cu democraţia.
De ce mi se pare important să discutăm despre pace la Festivalul de teatru de la Suceava, chiar dacă această perspectivă este încă incertă şi îndepărtată în Ucraina? pentru a întreţine ideea de speranţă şi pentru a spune că orice act de cultură este o pledoarie în favoarea păcii.

Imposibil de găsit, pentru pace, un sinonim într-un singur cuvînt. Cel puţin aşa spun filologii. Ciudat este şi faptul că pacea este definită mereu ca absenţă a războiului, dar războiul nu este niciodată definit ca absenţă a păcii.
Pace justă, proces de pace, negocieri de pace, conferinţă de pace, simbol de pace… Nenumărate formule şi sintagme au în componenţa lor acest cuvînt, pace, pe cît de clar pe atît de complex, pe cît de magic pe atît de labirintic. Şi Europa, în forma sa de astăzi, structurată ca o uniune în jurul unor valori solide, este o expresie a păcii, a dezideratului de pace. Iată încă un motiv pentru care merită să reflectăm împreună, în cadrul acestui festival, la ceea ce pot face artiştii pentru ca între oameni să se poată crea legături de încredere de natură să favorizeze pacea.

Cum pot fi reconciliaţi oameni care s-au aflat în război? Iată un şantier gigantic, care uneori se poate întinde pe decenii sau pe secole în anumite părţi ale lumii. În aceste procese de pace cultura are un rol de jucat, chiar dacă artiştii sunt obligaţi să adopte postura lui Sisif şi să lupte cu imposibilul. Închei această pledoarie pentru o reflecţie comună în jurul ideii de pace cu o frază scrisă de o mînă anonimă pe peretele unei universităţi pariziene în contextul revoltelor studenţeşti din 1968: Fiţi realişti, cereţi imposibilul! Ştiu că pacea în Ucraina pare imposibilă în prezent, dar noi, artiştii, prin gestul nostru poetic şi prin convingerile noastre umaniste şi universaliste, putem gîndi şi contraria imposibilul.” Matei Vişniec