FIZTMV 2023 - ZIUA A II-A

  Galerie foto

A doua zi am avut o gazdă pimitoare - Equestrian Dreams - Mitocul Dragomirnei unde festiivalul a continuat cu un concert de muzică lăutărească - Șaraimanii din Clejani.
Ionuț Guluna – solist și membru fondator al tarafului, a cântat în Taraf de Haiducks și Taraf de Caliu
Adrian Miu – la țambal, face parte din ansamblul Doina Armatei și are o experiență de peste 40 de ani în turnee internaționale
Florin a lu Puceanu – la contrabass cântă chiar nepotul Romicăi Puceanu, care a cântat cu Tony Iordache și Ionică Minune
Ștefan Radu (Relu) – la Vioară
Mario Costantin – la Acordeon
Neacșu Iulian – la orgă

În România, tradiția lăutarilor este veche și bogată, având origini încă din Evul Mediu. La acea vreme, lăutarii erau angajați la curțile nobililor și interpretau muzică pentru distracția acestora. În
secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, lăutarii au devenit foarte populari în orașele din Valahia și Moldova, iar muzica lor a început să se răspândească în întreaga țară.

În perioada interbelică, lăutarii au devenit și mai populari, iar muzica lor a fost prezentă în toate domeniile culturale, de la teatru și film, până la cabaret și operetă. În perioada comunistă, lăutarilor li s-a acordat un statut oficial și au fost integrați în diverse organizații culturale. Totuși, regimul comunist a încercat să îi transforme într-o formă de divertisment de masă, reducându-le libertatea de a-și alege repertoriul și de a-și exprima creativitatea.

Tradiția lăutărească continuă să existe în România și în ziua de astăzi; rămâne un element important al patrimoniului cultural românesc și este încă foarte apreciată de către publicul larg.
Mulți muzicieni își doresc să continue această artă și să o transmită mai departe, astfel încât să rămână vie și să fie păstrată pentru generațiile viitoare.

Al doilea eveniment al zilei a fost o lansare de carte - Români deportați în ghețurile Siberiei. Mărturii
de Dan Cristian Turturică, ce a avut loc în Spațiul expozițional al Teatrului Municipal „Matei Vișniec” Suceava.

Preşedinte-Director General al Televiziunii Române, Dan-Cristian Turturică are peste 30 de ani de experiență în presa scrisă și televiziune. Şi-a început cariera după 1989, la săptămânalul Expres, iar între 1995 și 1997, a fost corespondent special al ziarului Ziua în Statele Unite ale Americii. Dan Turturică a deţinut funcţia de redactor-șef al ziarului Evenimentul Zilei, apoi, timp de opt ani, a fost redactor-șef la România Liberă. A moderat programele „Prim Plan” pentru TVR, „Arena Media” pentru Realitatea TV și, de asemenea, „Reporter Incognito” pentru Prima TV.

Dan Cristian Turturică este autorul a două cărți: „România de la New York la Los Angeles„ (1977) și volumul „Români deportați în ghețurile Siberiei. Mărturii” (2023).

„Volumul „Români deportați în ghețurile Siberiei. Mărturii”, proaspăt lansat la editura Litera, este atât o repunere în drepturi a unei memorii prea des eclipsate la scara grozăviilor totalitare, cât și un reflector îndreptat spre actualitatea «banalității răului». Trauma dezrădăcinării, mărturii cumplite ale supraviețuitorilor, aventuri siberiene la limita suprarealismului, dar și scenete de un umor nebun – toate acestea își găsesc în stilul reportericesc al lui Dan Turturică un amestec copleșitor de empatie, literaritate și speranta.” (Liviu G. Stan, scriitor și jurnalist)

„Volumul „Români deportați în ghețurile Siberiei. Mărturii”, proaspăt lansat la editura Litera, este atât o repunere în drepturi a unei memorii prea des eclipsate la scara grozăviilor totalitare, cât și un reflector îndreptat spre actualitatea «banalității răului». Trauma dezrădăcinării, mărturii cumplite ale supraviețuitorilor, aventuri siberiene la limita suprarealismului, dar și scenete de un umor nebun – toate acestea își găsesc în stilul reportericesc al lui Dan Turturică un amestec copleșitor de empatie, literaritate și speranta.” (Liviu G. Stan, scriitor și jurnalist)

„În toate alegerile majore pe care le-am făcut în momentele de răscruce ale vieții m-au ajutat adevărurile fundamentale ce mi s-au relevat în întâlnirile cu deportații cu o forță pe care nu am mai întâlnit-o nicicând. De fiecare dată când îmi este greu, subconștientul îmi vorbește cu vorbele lor. Am internalizat fără să vreau mantrele pe care le repetau când moartea le punea mâna pe umăr. Am mers înainte, indiferent cât de tare mi-au tremurat genuchii și pentru că îl am alături, într-un colț al minții, pe Ioan Gheorghe Busuioc, nevăzătorul care a înfruntat răul suprem cu forța unui gigant!” (Dan Cristian Turturică).

Spectacolul serii - Spune ceva, frate!, dramatizare și regie - Ion Sapdaru, al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași.

„Un om avea doi fii. Și a zis cel mai tânăr dintre ei tatălui său: «Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere». Și tatăl le-a împărțit averea. Și, nu după multe zile, fiul cel mai tânăr s-a dus într-o țară îndepărtată și a risipit averea, trăind în desfrânări. Și după ce a cheltuit totul, s-a făcut foamete mare și el a început să ducă lipsă. S-a alipit el de unul din locuitorii acelei țări și acesta l-a trimis să-i păzească porcii. Și dorea să-și sature pântecele din roșcovele pe care le mâncau porcii, însă nimeni nu-i dădea. Dar, venindu-și în fire, a zis: «Câți argați ai tatălui meu sunt îndestulați de pâine, iar eu pier aici de foame! Mă voi duce la tatăl meu și-i voi spune: Tată, am greșit înaintea cerului și înaintea ta. Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Fă-mă ca pe unul din argații tăi». Și a venit la tatăl său. Și încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său și i s-a făcut milă. Alergând, a căzut pe grumazul lui și l-a sărutat. Și i-a zis fiul: Tată, am greșit înaintea cerului și înaintea ta și nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Și a zis tatăl către slugile sale: Aduceți degrabă haina lui cea dintâi și-l îmbrăcați și dați inel în mâna lui și încălțăminte în picioarele lui; și aduceți vițelul cel îngrășat și-l înjunghiați și, mâncând, să ne veselim; Căci acest fiu al meu mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat. Și au început să se veselească… Povestea noastră are doi fii rătăcitori. Unul, ca cel din Evanghelia lui Luca, a plecat în Italia să «înmulțească talanții», iar al doilea s-a făcut actor. Fiecare din ei a trăit o viață tumultoasă… Și iată-i acum, în amurgul vieții, întorcându-se la casa părintească, aducând cu ei experiențe de viață, doldora de aventuri și păcate, nostalgii și regrete. (Re)bătătoresc cărări demult uitate spre sufletele lor, își amintesc istorii hazoase din copilăria și adolescența lor îndepărtată, își fac confesiuni pe care trebuiau să și le facă acum mulți, mulți ani… Și mereu o invocă pe Mama, duhul blând al casei părăsite… La un moment dat, copleșit de emoții, unul din frați face o confesiune. «Eu sunt la vârsta la care unele lucruri nu mai are rost să le fac. N-are rost să mai învăț o limbă, n-are rost să mai încerc o nouă iubire, n-are rost să mai conving pe cineva să facă ceva, n-are rost, n-are rost... O, fir-ar al dracu’ acest n-are rost . Sunt disperat... » Spune ceva, frate! este o drama a întârzierilor în viață …” Ion Sapdaru.

Seara s-a încheiat cu spectacolul lăutarilor - Șaraimanii din Clejani, locația fiind Restaurantul Vivendi din Suceava.