Festivalul și cele trei mari gusturi ale publicului, de Cristina Rusiecki (B-critic.ro)

https://www.b-critic.ro

Interviu cu Angela Zarojanu, manager Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava

La începutul lunii iunie, Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava a organizat, timp de nouă zile, Festivalul Internațional Zilele Teatrului „Matei Vișniec”. Au fost zile pline, în care evenimentele s-au succedat de la 11 dimineața până noaptea: spectacole de teatru, realizate de profesioniști, dar și de liceeni sau studenți, expoziții, mese rotunde, lansări de carte. Și ce lansări! Autori ca Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu, Carmen Mihalache, Doina Ruști sau Ioana Nicolaie au venit în fața publicului să vorbească despre noile lor volume. Despre această performanță, dar și despre direcțiile generale pe care le urmărește Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava am discutat cu managerul său, doamna Angela Zarojanu.

Cristina Rusiecki: Să începem mai puțin convențional acest interviu: care a fost momentul dvs preferat din festival?

Angela Zarojanu: Momentul preferat a fost conferința de deschidere, care ne-a dat sentimentul că am început cu multă energie și în forță festivalul. Bucuria celor care se aflau în sală mi-a confirmat faptul că Suceava este un oraș unde teatrul a câștigat teren și oamenii iubesc teatrul.

C.R.: Minunat să aud asta. Care au fost criteriile și care sunt împlinirile festivalului?

A.Z.: Cea mai mare împlinire este numărul mare de spectatori la spectacolele de teatru și nu numai, și la lansări de carte, și la expoziții, și la spectacolele pentru copii. Acest lucru este minunat. De foarte multe ori, când ai un eveniment, începi să dai telefoane, să mai anunți, să rogi să se vină, să vorbești cu profesorii să aducă cu elevii. Știți cum se procedează. Or, de data aceasta nici nu prea am avut timp să fac lucrul acesta și cred că oamenii de valoare care au venit la Suceava au atras publicul fără efort din partea noastră. Cu acest lucru ne mândrim.

C.R.: Am văzut că există în festival o secțiune de teatru realizat de elevii de liceu, o componentă destul de bine reprezentată.
A.Z.: Da, așa este. Colaborarea cu liceele a început de vreo doi-trei ani și faptul că actorii de la noi pregătesc trupele de liceeni a făcut să le oferim posibilitatea tinerilor elevi să se afirme în cadrul festivalului nostru. În felul acesta își aduc și părinții la teatru. Sălile au fost pline când au jucat liceenii, pentru că, bineînțeles, au venit și profesorii, au venit și părinții, au venit și bunicii. Or, aceștia sunt viitorii noștri spectatori, atât elevii, cât și cei care au venit și i-au aplaudat și încurajat.

Pădurea asumaților, regia Andrei Măjeri

C.R.: Cu ce participă Teatrul „Matei Vișniec” în festival?
A.Z.: Teatrul „Matei Vișniec” participă cu spectacolul Pădurea asumaților, care a fost prezentat în deschiderea evenimentului. Bineînțeles, și în conferința de deschidere am avut un mic spectacol, copii și actori, de asemenea. Apoi, de fiecare dată nu putem trece pe lângă Rădăuţi fără să avem un spectacol. Am jucat, la Casa de Cultură, Occident Express de Matei Vişniec, în regia lui Alain Timár. Iar în penultima zi de festival, vom avea Cioburi, o surpriză foarte frumoasă, regizoarea fiind o tânără debutantă, Alexandra Bandac. Este un spectacol care place şi publicului, şi avem și cronici bune. Anul acesta am fost mai prezenți ca în alți ani, pentru că am avut un program foarte consistent, adică de dimineață, începând de la ora 10-11 până seara la ora 23; am avut tot timpul evenimente, bineînţeles, având în vedere şi atelierele pentru copii.

Cioburi, regia Alexandra Bandac

C.R.: Din câte am văzut în program, aveți nu numai teatru, ci și multe evenimente conexe.
A.Z.: Da, de exemplu, expoziția imersivă, cu versurile lui Matei Vișniec și cu un performance, realizată de un coleg al nostru, artist plastic, Sebastian Rațiu. Este minunată. Este vorba de dansul lui Alice Velichet.. Este, de fapt, vorba despre frumusețea corpului feminin prin dansul lui Alice Velichet.

C.R.: Voiam să vă mai întreb ceva. Am văzut că aveți o mulțime de lansări și de nume prestigioase de scriitori în festival. Cum ați reușit performanța aceasta?

A.Z.: Literatura ocupă un loc special și avem nume sonore ca Ioana Nicolae, Mircea Cărtărescu, Radu Paraschivescu și nu numai, pentru că am avut și lansare de cărți din lumea teatrului, cum a fost Gustul teatrului de Carmen Mihalache. Cartea a avut prima ieșire la public la festivalul nostru. Este foarte proaspătă, a apărut de două-trei zile. Și ne bucurăm că ne regăsim în paginile acestei cărți. Și, de asemenea, printre alte cărți lansate a fost și cea a Adei Lupu despre Radu Afrim. Iar Elise Wilk și-a lansat o antologie de texte, tot în premieră, la Suceava. S-au împletit frumos lucrurile încât am avut lansări multe și valoroase.

C.R.: Haideți să aflăm câte ceva și de spectacolele invitate.
A.Z.: Spectacolele invitate au fost unul mai frumos și mai bun ca altul. Toți cei care sunt împătimiți ai teatrului și au venit la toate spectacolele, mă refer și din public, și din invitații noștri, au considerat că anul acesta am avut cea mai valoroasă selecție de spectacole. Poate așa a și fost. Noi, în fiecare an, ne-am străduit să aducem cele mai bune spectacole. Dar, știți, dorința noastră trebuie să se mai îmbine și cu alți factori, și financiar, și timpul să permită trupelor să poată veni la noi, și dotarea scenei, sunt mai multe condiții. Anul acesta se pare că toate s-au aliniat așa de bine, încât am putut să aducem spectacole cu mare impact, cu mare încărcătură emoțională și extrem de valorase, cu regizori care înseamnă foarte mult pentru lumea teatrală din România și pentru publicul nostru.

C.R.: Este clar, sunteți pe cai mari. Dați-mi voie să mă îndepărtez puțin de festival și să vă întreb care sunt dimensiunile principale pe care le urmăriți în activitatea teatrului.

A.Z.: Teatrul Municipal „Matei Vișniec” din Suceava este un teatru tânăr. Este un teatru care încearcă să pătrundă și reușește, spun eu, adânc în comunitate, găsind și făcând acele spectacole care să trezească interesul și gustul publicului pentru teatru. Trebuie să vă spun că acordăm un interes deosebit și o atenție, o preocupare față de generația tânără, care vedem că este foarte interesată de teatru, iubește teatrul. Dar vrem să devenim un teatru nu numai al Sucevei, ci un teatru al întregii Bucovine, un teatru al zonei de nord din țara noastră și, prin ceea ce facem, să ne aliniem la tendințele teatrului românesc actual.

C.R.: Cum vă selectați colaboratorii, cum selectați repertoriul, cum selectați regizorii, care sunt principiile după care vă ghidați?

A.Z.: Aceasta este o muncă foarte grea, o muncă elaborată, care presupune foarte mult studiu, foarte multă cercetare, pentru că vrem să-i aducem la Suceava pe cei mai buni, cei mai de interes creatori, pentru că noi formăm în momentul de față și publicul. Publicul deja ne iubește și are așteptări foarte mari. Urmărim mult cronicile teatrale, vedem ce se întâmplă la celelalte teatre din țară, teatre cu renume, teatre naționale, care au experiență. Studiem activitatea regizorilor și, după aceea, încercăm să-i contactăm și să le propunem o colaborare cu noi. Mare îmi este bucuria că, până în momentul de față, n-am primit niciun refuz, că nu se vine la Suceava, că suntem tineri, că nu avem experiență, că mai trebuie să creștem... Din contră, având în vedere echipa de actori care, deși tânără, a întrunit foarte multe aprecieri, și nu numai din partea publicului, ne dă sentimentul că ceea ce facem, facem bine. Referitor la ceea ce alegem, aici este o altă provocare. Trebuie să ne gândim în mai multe direcții. În primul rând, ne gândim la publicul tânăr, față de care avem o foarte mare responsabilitate. Ne gândim și la o altă parte a publicului, cel adult, care iubește clasicul. Și, de asemenea, publicul care dorește mai mult, dorește ca teatrul să le ofere răspunsuri la niște întrebări, să le propună niște teme de reflecție. Acest public este un public asupra căruia ne concentrăm cu foarte, foarte mare atenție. Sperăm că, până acum, am reușit să intercalăm spectacolele astfel încât să satisfacem cele trei mari gusturi ale publicului. De asemenea, noi nu suntem teatru pentru copii – deși mi-aș dori foarte mult ca în viitor să avem și o secție pentru copii –, dar am promis publicului tânăr, părinților, că în fiecare lună, cel puțin o dată, va veni un teatru pentru copii, pentru că așa îi formăm pe cei mici, pentru că ei vor fi spectatorii adulți de mâine.

C.R.: Ați putea să-mi dați niște exemple de spectacole care răspund direcțiilor enumerate de dumneavoastră?

A.Z.: Sigur că da, vă spun cu mare drag. Am să încep cu un spectacol care este iubit foarte mult de publicul spectator, pentru că am deschis și stagiunea trecută cu acest spectacol. Este vorba de O noapte furtunoasă, în regia lui Mădălin Hâncu, un spectacol cu care nu putem să dăm greș, pentru că este o comedie. Știți că marea parte a publicului iubește comedia. Dar, pe de altă parte, în deschiderea stagiunii am venit cu o provocare cu Iepurele alb, iepurele roșu. Am avut emoții foarte mari, pentru că a fost un spectacol așa cum își dorește autorul: să fie jucat o singură dată, fără regie, de un actor care nu cunoaște textul. Am riscat, dar am vrut să văd dacă publicul este pregătit pentru un astfel de spectacol care trata niște teme contemporane și mare mi-a fost bucuria că am vândut toate biletele. Autorul este Nassim Soleimanpour, scriitor iranian care trăiește la Berlin. Spectacolul povestește despre viața lui în Iran, cu toate opreliștile. Știm care este acolo regimul de viață.

Iepurele alb, iepurele roșu

C.R.: Din câte știu, nu jucați numai la sediu, ați fost invitați în diferite festivaluri.

A.Z.: Am fost selectați trei ani la rând în Festivalul Național de Teatru cu spectacole care au trezit interesul publicului. Mă refer în primul rând la Întoarcerea acasă de Matei Vișniec, un spectacol profund, răscolitor, la care publicul a percutat într-un mod admirabil. Acest lucru ne-a dat curaj, așa că l-am invitat pe Theodor Cristian Popescu să monteze Cum l-am îngropat pe Stalin, un spectacol care a trezit interes, care s-a bucurat de prezența publicului. În ultima perioadă, am început să organizăm dezbateri după aceste spectacole. Din seria spectacolelor clasice, amintesc Livada, în regia lui Slava Sambriș, un spectacol clasic la care toată lumea a venit cu bucurie pentru că știa Livada de vișini. Mai avem și spectacole muzicale, Pisici și Pisici 2, unde avem succesul garantat. Un alt spectacol care place, indiferent de vârstă, de la 12 ani în sus, este Micul prinț, un spectacol cu atâta iubire față de oameni, care este permanent în actualitate, pe care îl jucăm și acum, deși nu este un spectacol nou. Și mai avem un spectacol permanent. În fiecare an, la sfârșitul anului, în decembrie, oferim copiilor, cu mare plăcere, Extraterestrul care își dorea ca amintire o pijama de Matei Vișniec, un spectacol pentru toată familia.

Întoarcerea acasă, regia Botond Nagy

C.R.: Mi-aduc aminte că mai aveți un spectacol remarcabil, Cântăreața cheală, în regia lui Alex Bogdan, cu un început care-l deosebește de toate montările pe care le-am văzut până acum.

A.Z.: Mărturisesc că prima dată ne-a fost puțin frică să-l jucăm, pentru că este teatru absurd. Lumea își punea întrebarea dacă să vină, dacă să-l vadă, nefiind prea entuziaști în legătură cu teatrul absurd. Am reușit cu Cântăreața cheală! A fost un succes grație regizorului Alex Bogdan și a actorilor noștri admirabili. Ne-a bucurat foarte mult, pentru că îl jucăm și acum, am mers și în străinătate cu el. Este acel spectacol pe care îl jucăm când simțim nevoia să atragem publicul și să crească numărul de spectatori. Nu pot să nu vă spun și despre Occident Express, pentru că este vorba de Matei Vișniec, pe care știți cât îl iubim noi, cei din Suceava, și știți ce responsabilitate avem față de domnia sa, din moment ce ne numim Teatrul Municipal „Matei Vișniec”. Vă spun sincer că presiunea, cel puțin asupra mea, este foarte mare, pentru a ne ridica la condițiile și la nivelul la care se așteaptă maestrul Matei Vișniec să facem performanță. Occident Express este un spectacol pe care putem să-l jucăm oriunde, oricum și sigur aplauzele vor fi îndelungate și puternice.

Cântăreața cheală, regia Alex Bogdan

C.R.: Ați amintit de faptul că Teatrul „Matei Vișniec” din Suceava a avut și participări internaționale și urmează să mai aibă.

A.Z.: Am avut un început foarte bun în ceea ce privește participarea noastră la diverse festivaluri. Am pornit chinuit, dar în momentul de față am reușit să fim cunoscuți în Republica Moldova, în Ucraina, am ajuns și în Franța, anul trecut am fost și la Festivalul de la Avignon toată luna iulie. Am jucat acolo două spectacole, Rinocerii și Occident Express în limba franceză, în regia lui Alain Timár. De asemenea, am avut o șansă extraordinară, dintre cele mai importante, care ne-au marcat existența și cariera profesională artistică la teatru. Am fost în Coreea de Sud unde am jucat, în cadrul unui festival de teatru, Occident Express în limba franceză. Am mai jucat în Georgia, în Armenia, la Chișinău, la Reuniunea Teatrulor Naționale din România, un lucru care ne onorează extraordinar de tare, pentru că noi nu suntem teatru național. Faptul că am fost invitați de domnul director Petru Hadârcă să jucăm Cântăreața cheală la această reuniune internațională extraordinar de importantă, cu spectacole celebre și teatre de prim rang, ne dă multă elan, multă energie și ne face să fim încrezători în viitorul teatrului sucevean.