Spectacolul PĂDREA ASUMAȚILOR de Alexandra Felseghi, regia Andrei Măjeri a ridicat sala în picioare și a primit aplauze la scenă deschisă.
https://www.facebook.com - Mergem la teatru azi ( Tatiana Manolache - Onofrei)
Am fost la Constanța la pădure. Sună aiurea ? Fix cam așa arată și lumea dintre noi și din noi . Atât de aiurea încât nu pare ca mai e ceva de îndreptat , doar de râs . Și Doamneeee cât am râs, am hohotit parcă de teamă să nu cumva să mă opresc și să mă gândesc la tot ce poate să vină dacă nu mai râd.
Tot am văzut hohotind așa , vai de capul meu , o scenografie excepțională, cea a Sabinei Reus și actorii de la Teatrul Matei Visniec din Suceava care sunt mai buni decât mulți dintre cei pe care îi aplaudăm des la București.
Ridicolul din spectacolul acesta vine cu îngăduința pe care Andrei Majeri o are pentru tot ce e omenesc , vine cu imagini picturale , superbe care pe mine m-au făcut să mă gândesc serios ca și manipularea , și ipocrizia , și impostura pot fi măcar o clipă în felul lor fermecătoare. Oricum, fermecător e felul în care face Andrei Majeri ca sensul celei mai mari stupidități să aibă ceva artistic . “ Think out of the ciubar “ rămâne pentru mine cea mai tare chestie motivațională pe care am auzit-o . Și mixul de muzică care împarte lumi în două . Eterna lupta dintre motani și pisici tranșată de o veveriță bună ( nu doar ) la matematică care se zbenguie pe sunet de caval
După cai verzi nu se mai umblă pe pereți . Se umblă prin păduri, în tabere de dezvoltare personală musai cu sauna , arc și olarit , unde iei cu tine doar banii de taxă și trauma . De restul se ocupă specialiștii acreditați on line . Cumva , fără trauma nu mai ești binevenit nici în pădure … gen.
Există în spectacol câteva repere pe care mi le-am însușit fără pic de amărăciune.
Unul e legat de durere ca o componentă esențială a evoluției. Un altul e legat de certitudinea ca dacă zbieri ca vrei să fii fericit , sigur te mănâncă ursul . Așa ca mai bine taci dracu din gură și lasă pădurea curată când pleci . Și cel mai important e ca nu poți rămâne întreg la minte dacă aștepți să îți spună alții cum e bine să fii .
Padurea Asumatilor va fi probabil receptat doar din perspectiva comicului și înțeleg pentru ca știu cum am ras eu . Și știu cu câtă frică am ras. Dar am văzut insa un spectacol cu și despre curaj . Curajul de a trăi undeva în afara #safe , curajul de a trăi în jungla zilei , nu în liniștea pădurii , așa ca fraierul , trăind toate mărunțișurile , suferințel , despărțirile , nedevenirile vieții . O viață de neinfluencer, cum s-ar spune. De tot râsul .
Mulțumeasc #SEAS 2025
Multumesc Andrei Majeri pentru mărțișor
Mulțumesc Teatrul Matei Vișniec Suceava
Mulțumesc “ Tribului “ din care am norocul să fac parte , cel al celor mai asumați călători .
Ștefania Badiu: https://www.facebook.com/groups
Aseară am fost la "Pădurea asumatilor", o bijuterie de spectacol. Am râs mult de absurditatea celor ce se întâmplau în acea pădure și felului cum au fost transpuse pe scenă situațiile, pe care le recunoaștem din viața de zi cu zi.
O comedie plină de situații desprinse din realitatea zilelor noastre, extrem de actuală, cu trimiteri la evenimente politice și sociale foarte recente. Un spectacol care pune sub lupă conceptele feminității și masculinității.
M-am bucurat să văd atâta lume în sală și să revăd chiar mulți cunoscuți din București, prieteni și foști cursanți.
Am apreciat foarte mult jocul actoricesc natural și în forță.
Așa cum ne-a obișnuit, Andrei Măjeri face o treabă extraordinară cu regia acestui spectacol, împletind foarte firesc și armonios partea de hilaritate cu sensibilitatea aferentă trăirilor și dramelor fiecărui personaj.
Felicitări tuturor actorilor, scenaristei, scenografei, responsabilului cu muzica, regizorului pentru un spectacol bine închegat, foarte bine interpretat, amuzant, plin de viață, foarte dinamic și plin de metafore, care te lasă să pleci, reflectând la ce e bine și ce e rău din ce ni se servește pe piață ca fiind pastile de vindecare miraculoasă, să alegem cu mare grijă cui ne încredințăm sufletul, durerile, timpul, energia și banii.
Valentin Dima:https://www.facebook.com/groups
PĂDUREA ASUMATILOR
Spectacolul acesta, regizat de Andrei Măjeri, m a uns pe suflet, prin tema abordata, în primul rand, eu fiind parte a sistemului medical. Pregătirea mea stiintifica cred ca mi a dat dreptul mereu sa " manifestez" împotriva acestor tipuri de "tratamente" , împotriva retreaturilor, a cursurilor de dezvoltare personala, a acestor guru ce promit minuni peste noapte, și, în " Pădurea asumatilor", m am înspăimântat, încă o data, de tot răul pe care aceste "vrăjitorii" îl pot face, mai ales ca se fac trimiteri la realitatea noastră socio- politică actuala ( haioase, ce i drept, dar care dau fiori la gândul ca s ar fi si putut adeveri). Dincolo de măiestria și inteligenta regizorale ale lui Măjeri, pe care le așteptam din nou expuse, dincolo de atenția pentru fiecare detaliu, pentru fiecare replica, pentru fiecare element de decor, este textul extrem de bun și de ofertant al Alexandrei Felseghi, care te surprinde, te amuza, te poarta printr un carusel de situații și de replici pline de umor dar și sarcastic și ironice : doua tabere, una de dezvoltare a masculintatii, care propune transformarea bărbaților Beta în bărbați Alpha și alta de dezvoltare personala a feminitatii, prin atragerea energiilor universale direct din pământ în corpuri care e bine să fie dezbracate, se dueleaza, în aceeași pădure a "asumatilor" , promitand rezolvarea imediata a traumelor. Doar ca metodele de dezvoltare personala pe care le practică Arian și Galina ( nume semnificative, nu i asa?), nu duc deloc la rezolvarea traumelor și impostura este relevata, în final. Singurul personaj lucid și liant al poveștilor din pădure este Veverița matematiciana, care face deliciul spectatorilor. Bineînțeles ca am rămas în minte cu replici amuzante din spectacol și azi am fost la susu, am încercat "sa manifestez" diverse opinii, am propus sa " fugem" de responsabilități, la serviciu, am studiat și teorema lui Lagrange, pentru ca asta face un spectacol foarte bun: îți rămâne in minte și te face sa ti pui întrebări și sa cauți răspunsuri și după ce cortina a căzut și Veverița a rămas fără blana
Încă un spectacol de excepție al duetului Andrei Măjeri și Alexandra Felseghi, după " La Academie", aplauzele furtunoase au confirmat o! Și felicitări talentaților actori suceveni, care se înscriu în aceeași categorie de " zeite de categoria... A", pe care o tot descopăr!
Cu bucuria de a i fi întâlnit pe mulți prieteni MLT, cu bucuria de a l fi întâlnit și îmbrățișat pe domnul regizor Andrei Măjeri, cu bucuria ca Erwin Șimșensohn ne a făcut onoarea de a se fotografia cu noi și ne a adus la SEAS - Stagiunea Estivală a Artelor Spectacolului - Constanța încă un spectacol de colecție, va anunț, cu bucurie, ca am dat și un interviu oficial, împreună cu Adina Scriosteanu, pe care sper să l vedem, și noi și voi! Despre " Pădurea Asumatilor, evident!— cu Cătălin Marian Drogeanu.
Pădurea în care asumații vor fi iarăși ce-au fost. Și mai mult(i) decât atât.
M-am bucurat la Constanța pentru trupa din Suceava: tineri dezinvolti, talentați, serioși, asumați - au meritat o sala mare plina la SEAS!
Spectacolul a avut pentru fiecare spectator indicii fine ori directe, cu umor sau cu amărăciune, din popor ori din manuale. Cu mai mult ori mai puțin sens, însă cu siguranță fiecare gest, cuvânt, simbol din recuzita e asumat de regizor.
Casta Diva, in debutul spectacolului, pentru mine a fost de o finețe impresionantă, o asumare parodică curajoasa a unei galine ca zeiță categ A.
La nivel personal am regăsit în camera saunei vizualuri având o plasticitate amintind-mi de atmosfera din Mesia.
M-am regăsit și în Langrangeană, cu coșmaruri ani buni despre examenul la matematici speciale.
Nu-mi dau seama câți știu cum e cu "v-am fost ca o mamă", dar pentru cei care ar putea (asumat, cum altfel!) sa nu vadă pădurea de copaci, au fost și câteva mici prelegeri didactice în final, asumate de personaje ce tocmai găsiseră în ei ce cautau în alte triburi din Padure... Doar pana la un retreat generalizat intr-un smart phone omnipotent, tocmai evocat cu o zi înainte de Cătălina Mihai, la Estival.
Spre casa, târziu în noapte, am reflectat cu colegele de drum despre cum spectacolul e construit asa incat poate sta în picioare la publicuri diferite la Suceava, la Constanța ori București, fiind, după asumarea fiecăruia, eseu, comedie, satira sau chiar dramă.
În Pădurea mea, polivalența această are o construcție care ma face sa percep spectacolul umpic cam lung, dar poate e doar din pricina ca voiam la șușu și jumătate de rand nu-mi dădea voie. Oricum, îmi asum ce spun, chiar dacă nu-mi sunt clare motivele. Dar o sa întreb în somn Veverița.
Anca Sagău: https://www.facebook.com/groups
Ultimul "majerism" de la Seas, Padurea asumatilor, m-a lăsat masca ,efectiv! O abordare extraordinară a societății actuale ,din perspectiva retreaturilor de dezvoltare personală ,unde falși lideri spirituali promit fericire și pace !masculinitate toxică și feminitate agresivă!aluzii clare la o celebra familie de lideri spirituali !actorii de excepție ,Clara Popadiuc și Cosmin Panaite,mi- au plăcut cel mai mult !un spectacol minunat al teatrului din Suceava!
Adrian Ciorcila: https://www.facebook.com/adriana.ciorcila
“Pǎdurea asumaților”, în inegalabila regia a lui Andrei Mǎjeri și scrisǎ de fascinanta Alexandra Felseghi - în cadrul SEAS 2025- ne aduce în conştiințǎ, ne dezbracǎ de mituri și stereotipuri de gen, ne face sǎ retrǎim momente cruciale în istoria noastrǎ și a umanitǎții, și ne poartǎ în lumea artelor, nu doar a teatrului, ci și a operei, a muzicii, a dansului. Felicitări Andrei și Alexandra și trupei de actori ai Teatrului “Matei Vișniec” din Suceava! Chapeau #SEAS