Stiri
Doina Ruşti: cântecul de lebădă al Scriitorului - de Doina Cernica
Probabil autoarea celor mai citite romane publicate în România ultimelor două decenii, Doina Ruşti a dat atractivitate Festivalului Zilelor Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava în aripa lansărilor de carte, aripă care a concurat-o pe aceea a reprezentărilor dramatice, amândouă asigurând substanţă şi frumuseţe întregului. Deşi în martie, la Biblioteca Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, a avut parte la lansarea celui mai recent roman al său, „Ferenike”, de un public generos şi entuziast, până la senzaţia că întreaga Suceavă cititoare a fost de faţă, iată că lansarea aceleiaşi cărţi în cadrul Festivalului a umplut la amiaza zilei de 5 iunie 2025 curtea-livadă a Hanului Domnesc şi la sfârşit a părut să facă fără capăt şirul doritorilor de dedicaţii şi autografe.
Căutându-mi un loc în care să cuprind cât mai bine scena evenimentului, brusc m-am întrebat dacă aici va fi existând micul arbore al gladişului (Acer tataricum), desenat şi însoţit de citatul din „Homeric”, „Gladişul, cu trunchiul său pitic, e bun să-ţi ia durerile la ochi”, pe „vederea” găsită în exemplarul din „Homeric” achiziţionat la lansarea cărţii la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”, organizată în octombrie 2019 de Isabel şi Alexandru Ovidiu Vintilă, cu sprijinul prof. Gabriela Ilisei şi cu participarea entuziastă a elevilor iubitori de literatură de la colegiile sucevene „Petru Rareş”, „Dimitrie Cantemir” şi „Spiru Haret”. Apoi gândul s-a îndreptat spre scrierile lui Simion Florea Marian, de care suntem fermecate, pe care îl iubim amândouă, şi mi-am dorit, sigură că şi Doina Ruşti şi-ar dori-o, lansarea uneia din viitoarele ei cărţi în grădina casei sale memoriale, aflată la mică distanţă de Hanul Domnesc.
Evocând ca de neuitat, ca o bucurie personală, întâlnirea din primăvară cu Doina Ruşti, Angela Zarojanu, managerul Teatrului, a anunţat şi prezenţa muzicii la lansare, graţie cunoscuţilor Ramona şi Răzvan Lupu. Invitată să-şi împărtăşească impresiile de cititor (profesionist), asistenta universitară Otilia Ungureanu („am citit febril acest roman”) le-a subsumat obsesiei, insistenţei privirii în „Ferenike”.
Profesoară în învăţământul superior şi romancieră care nu-şi tăinuieşte „cheia”, secretul arhitecturii scrierilor, sigură că ochiul avizat va face întotdeauna deosebirea dintre original şi imitaţia oricât de reuşită, între piatra preţiosă şi falsurile acesteia, Doina Ruşti a vorbit, înţelept-provocator-original şi seducător, despre deosebirea dintre relatarea unui fapt dureros şi existenţa literară a acestuia – în esenţă, pentru ca povestirea dureroasă să devină literatură, este nevoie, în opinia sa, de contextul istoric şi de un mesaj. Şi, desigur, mai întâi de toate, (şi) în opinia mea, de înzestrare, de talent! Atât de mult, cred, încât, cititor al lui „Ferenike”, să inspiri vara mireasma zarzărelor împreună cu amintirea cărţii, întregind într-un fel circuitul madlenei deschis de Proust.
Ascultând-o, ascultând piesele interpretate de The Duo şi foşnetul cărţilor ţinute în mâini de viitorii lor cititori, mi-am adus aminte de convingerea Doinei Ruşti că scrisul, cartea au ajuns într-o vreme de răscruce, în care are loc asfinţitul Scriitorului şi înflorirea Poveştii, şi m-am gândit la cum o trăieşte Doina Ruşti dincolo de răstimpul aşternerii pe hârtie/computer („euforic” acest răstimp, a mărturisit răspunzând întrebării stavroforei dr. Gabriela Platon, a doua stareţă a Voroneţului). Conectarea permanent pe internet cu cititorii, admiratorii săi, pregătirea atentă a fiecărei lansări, a turneelor pentru prezentarea celei mai noi cărţi, uneori cu neaşteptate daruri (semne de carte, ilustrate cu citate, cu destăinuiri făcute parcă personal cititorului care a avut norocul să primească una din acestea, conferinţe despre ştiinţa şi arta beletristicii şi încă multe altele), fac dintr-un om al creaţiei literare, din scriitoarea Doina Ruşti o prezenţă intelectuală pe măsura înaltă a scrisului său şi, deopotrivă, fapt rarisim – o vedetă. O vedetă autentică, strălucitoare. Astfel că dacă într-adevăr trăim asfinţitul Scriitorului, împreună cu Doina Ruşti, prin Doina Ruşti, suntem martorii, puternic implicaţi sufleteşte, ai cântecului de lebădă al Scriitorului.
