Carmen Mihalache aplaudată şi la Suceava

https://www.crainou.ro

de Doina Cernica

Întrebată zilele trecute de publicaţia de teatru preferată, pe care o citesc constant, am răspuns cu sinceritate: „Ateneul” lui Carmen Mihalache. Fondată de George Bacovia şi Grigore Tabacaru acum o sută de ani şi reînviată de Radu Cârneci, revista are de mulţi ani în Carmen Mihalache un conducător competent, vizionar, şi un cronicar de teatru avizat, inspirat şi de incontestabil talent. Un condei observator al vieţii celei de toate zilele şi de atitudine, un condei de cititor profesionist, un condei al cunoaşterii fenomenului plastic actual, dar mai ales un condei iubitor de teatru, deopotrivă cald şi intransigent, aşa cum ne-o arată cronicile, cărţile sale: „Unora le place teatrul”, „Teatru la filtru” şi acum, „Gustul teatrului”.

De foarte tânără, absolventă de cursuri de actorie, proaspăt licenţiată a Universităţii Bucureşti, Carmen Mihalache a intrat în lumea teatrului ca referent literar la Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani şi, surâzând, se poate spune că, tatăl fiilor săi fiind de asemenea un om de teatru, teatrul a devenit şi o casă a ei. Reîntoarsă pe meleagurile natale, a avut în Bacău şi şansa unui oraş cu teatru, care mereu a adus în faţa publicului şi a cronicarului de teatru, pe lângă cele proprii, şi alte spectacole bune, cu regizori şi actori la fel, dar şi şansa unui teatru, a unor teatre, la care a lucrat un timp ca secretar literar.

Revista „Ateneu”, cu redactorii săi culţi şi talentaţi, se bucură de o directoare prietenă, respectată, preţuită pe merit, şi de faima unei reviste interesante, atrăgătoare, de calitate. Pe lângă valoarea pe care numele „Ateneului” lui George Bacovia, Grigore Tabacaru şi azi al lui Carmen Mihalache o dă prestigioaselor sale premii, graţie instinctului, gustului, talentului pentru teatru al lui Carmen Mihalache, sărbătoarea acordării lor, pusă de ea în scenă, este întotdeauna memorabilă. Şi pentru laureaţi, şi pentru public.

Mă bucur că, la rândul său, recent laureată a Premiului pentru întreaga activitate de critică şi istorie teatrală, la Craiova, Carmen Mihalache a avut parte la Gala Premiilor Uniunii Naţionale a Teatrelor din România (UNITER) de un public uriaş, al artiştilor şi iubitorilor de artă din întreaga ţară, care i-a accelerat bătăile inimii, şi în spectacolul măreţ al acestei gale, de un rol din categoria celor pe care le visezi o viaţă.

Felicitări, Carmen Mihalache!

Chiar dacă mult mai restrâns, spaţiul expoziţional al Teatrului Municipal „Matei Vişniec” Suceava (TMMVS), aflat la căldura incendiară a evenimentelor şi sentimentelor iscate de Festivalul Zilelor sale, festival potenţat la rândul său de sărbătorirea instituţiei la un deceniu de existenţă, furtuna aplauzelor cu care sucevenii şi invitaţii lor au salutat prezenţa lui Carmen Mihalache a concurat-o, mai ales prin intensitatea sincerităţii, pe cea care a pus-o în lumină ca Doamnă a Teatrului Românesc. Cu atât mai mult, a spus Angela Zarojanu, managerul TMMVS, primind-o cu braţele larg deschise şi numai zâmbet de bucurie, cu cât cartea cu care venise să o lanseze aici, „Gustul teatrului”, Editura Junimea, Iaşi, 2025, are una din cele două secţiuni ale sale dedicată instituţiei gazdă: „Teatrul «Matei Vişniec» Suceava un teatru tânăr, cu vocaţia performanţei”.

Cu farmecul inteligenţei, cu şarmul unei inimi calde, Carmen Mihalache a vorbit despre dragostea sa pentru teatru, a primit darul florilor şi a scris dedicaţii atente pe pagina cărţilor sale, purtând încă mirosul inegalabil – pentru oamenii scrisului, dar şi pentru mulţi cititori pasionaţi – de tipografie, de cerneală încă în curs de unificare cu hârtia pentru o viaţă nouă, misterioasa viaţă a cărţii. Răspunzând întrebărilor, a mărturisit că deşi nu primul premiu din cariera sa, vestea acestuia, acordat de colegii de breaslă, a Premiului pentru întreaga activitate de critică şi istorie teatrală al UNITER, a emoţionat-o, „m-a bucurat copilăreşte”, mai ales că a primit-o pe 18 februarie, chiar de ziua sa de naştere. Mai ales că, spre deosebire de un Bucureşti obişnuit cu acest soi de evenimente, Bacăul a rezonat cu mândrie, afectuos la premiul său naţional. „Copilăreşte”, curat, o bucură şi noua sa carte şi a lăudat coperta care valorifică, simbolic pentru teatru, o lucrare a artistului Mihai Chiuaru, iar noi ne-am bucurat cu gravitate de cuvintele de preţuire ale personalităţii sale pe care le-a ales să o însoţească, semnate de Ştefan Oprea şi de neuitatul Alex. Ştefănescu, suceveanul.

Dar cum acele ceasului anunţând amiaza în programul pe cât de ispititor pe atât de strâns al Festivalului au mai îngăduit doar un ropot de aplauze, cu eleganţa care o caracterizează, Carmen Mihalache a coborât apoi treptele Teatrului ca să participe de data aceasta din public, în grădina Hanului Domnesc Suceava, la lansarea cărţii „Ferenike” a Doinei Ruşti, laureată a Premiului pentru Proză al revistei „Ateneu” pentru „Manuscrisul fanariot”. Şi când şi aceasta s-a încheiat, nedescurajată de arşiţa amiezii, s-a îndreptat spre Galeria de Artă „Ion Irimescu” Suceava să vadă expoziţia lui Sebastian Raţiu, „Imersiv”. Iar după aceea, a plecat să se pregătească pentru primul spectacol al acelei seri de 5 iunie 2025, a treia din Festivalul Zilelelor Teatrului „Matei Vişniec” Suceava. Pentru că frumoasele evenimente ale vieţii cer o pregătire sufletească aparte, mai ales când înfloresc, sunt înflorite de sărbători ale teatrului, cărţii, artelor, ale dragostei şi prieteniei.