Înapoi de la Suceava - Sandra Mavhima, profesor UNAGE Iași

https://www.facebook.com/sandra.mavhima

Recent am participat la prima ediție a Întâlnirii Școlilor Academice de Artă (AMAS), coordonată de Paul Chiribuță.

Nu o să spun că a fost revoluționar, dar într-o „țară a nisipurilor mișcătoare”, cu politici și ritmuri tot mai greu de anticipat, schimbul de idei și metode nu mai este un extra-beneficiu al educației artistice, ci una dintre condițiile dezvoltării ei, cu atât mai mult în învățământul superior, unde politicile educaționale sunt adesea standardizate, încadrate în structuri convenționale. Inițiativele care creează spațiu pentru experiment și gândire critică devin esențiale.

Dincolo de întâlnire, unul dintre cele mai importante lucruri pe care Teatrul Municipal „Matei Vișniec" Suceava le face recent este susținerea concretă a tinerilor artiști prin apropierea reală dintre instituțiile culturale și universități.

Pentru dansul contemporan, în experiența mea de la Iași, problema spațiilor rămâne una serioasă. Sălile existente nu răspund întotdeauna cerințelor unui limbaj artistic care are nevoie de volum, libertate și adaptabilitate. De multe ori, accesul la spații de spectacole depinde de negocieri personale și nu de mecanisme instituționale de susținere.

De aceea este remarcabil că Teatrul Municipal „Matei Vișniec" Suceava a susținut financiar, logistic și uman spectacolul de licență AM FOST ȘI EU CÂNDVA ACOLO al studentei noastre Georgiana Constantinescu.

Un teatru care investește într-un proiect universitar, fără tam-tam, fără discursuri, e rar, dar merită spus.

Felicitări Adrian Păduraru!

Mulțumim tuturor celor care au susținut participarea studenților pentru a face posibilă această experiență de lucru și expunere profesională. E clar că astfel de contexte nu se construiesc niciodată individual, ci prin implicarea și disponibilitatea unor oameni care aleg să creadă în ceea ce poate deveni generația care vine.