FIZTMV 2026 – Recenzie #DAY4: Radiografia istoriei recente și a identității umane între declin urban și nostalgia anilor ’90

  Photo gallery

Cea de-a patra zi a Festivalului Internațional „Zilele Teatrului Matei Vișniec” (#ZTMV2026) a propus publicului o profundă incursiune în memoria colectivă și personală. Prin intermediul a două producții extrem de diferite ca limbaj scenic – un performance non-verbal și o comedie dramatică de text –, spectatorii au fost invitați la o analiză lucidă a modului în care istoria mare, tranziția politică și degradarea spațiilor urbane ne modelează destinele, visurile și identitatea.

Iată cum s-a văzut #DAY4 pe scenele festivalului:

Ora 18:00 – „Manifest pentru Artă 50+” (Teatrul Tandem Piatra Neamț)

O meditație non-verbală despre timp, ruină și renaștere prin artă

Găzduit în Sala de festivități a Muzeului Național al Bucovinei, spectacolul regizat și interpretat de Maria Hibovski (alături de Sofia Orghidan) a oferit o experiență conceptuală de teatru fizic de o mare încărcătură emoțională.

• Nucleul simbolic și degradarea urbană: Punctul de pornire al acestui performance de 70 de minute a fost o realitate dureroasă a multor orașe românești: cinematograful copilăriei – spațiu odinioară formator al imaginației – regăsit la maturitate în stare de ruină. Această imagine a contrastului dintre construcție și degradare a fost integrată inteligent printr-un material video (Andrei Ceobanu) care a deschis și a închis spectacolul.

• Arta ca spațiu de rezistență: Dincolo de nostalgia declinului, spectacolul s-a constituit ca un manifest pentru recâștigarea autenticității dincolo de tiparele impuse de societate. Trupul și mișcarea au înlocuit cuvântul, fiind perfect susținute de muzica originală a lui Mihai Tudor și de sound designul Anastasiei Vieru.

• Extinderea spațiului de joc: Un element deosebit de apreciat a fost instalația fotografică semnată de Ciprian Iorgu. Expoziția care a însoțit performance-ul a funcționat ca o oglindă a maturității artistice, transformând întreaga sală de muzeu într-un cadru interactiv de autodescoperire pentru public.

Ora 20:00 – „Nunta lui Decebal” (Creart / Teatrelli București)

Eclipsa din '99, Bruce Springsteen și golul lăsat de marile migrări

Seara a continuat în Sala de spectacole a TMMVS cu o producție de referință pentru dramaturgia românească contemporană: „Nunta lui Decebal”, text de Eduard Buhac și Matei Lucaci Grünberg, în regia lui Matei Lucaci Grünberg.

• Micile istorii din spatele istoriei mari: Spectacolul a radiografiat cu un realism plin de umor și melancolie perioada incertă a tranziției din România de la finele anilor '90. Plasată într-un orășel de provincie aflat în derivă, povestea aduce în prim-plan tema dezrădăcinării și a „visului american”, punând în dialog părinții și copiii prinși în vârtejul marilor migrații economice. Toate acestea pe fundalul unor repere pop extrem de puternice pentru acea generație: eclipsa de soare din 1999, trenurile românești, filmul „Veronica” sau muzica lui Bruce Springsteen.

• O distribuție de excepție: Publicul sucevean s-a bucurat de jocul magistral al unor actori de renume. Alexandru Papadopol (Vasile) și Elvira Deatcu (Violeta) au oferit interpretări nuanțate, pline de profunzime, fiind excelent secondați de energia și autenticitatea tinerilor Dan Pughineanu (Mișu), Eduard Buhac (Decebal) și Pamela Iobaji (Miruna). Tensiunea dintre generații și speranțele fracturate au fost palpabile în fiecare scenă.

• Estetica contrastelor: Scenografia minimalistă a Iulianei Vîlsan a intrat într-un dialog fascinant cu proiecțiile video semnate de Dilmana Yordanova. Acest contrast vizual a reflectat perfect tema centrală a spectacolului: coliziunea dintre mirajul strălucitor al Occidentului și condiția precară, dar dureros de reală, a Europei de Est.

Fie că a fost vorba despre teatrul fizic de la Muzeul Național al Bucovinei sau de realismul nostalgic de pe scena TMMVS, ambele spectacole din cea de-a patra zi a festivalului au demonstrat rolul asumat de Teatrelli și Teatrul Tandem: acela de a folosi scena ca pe o platformă de dialog între generații de artiști și spectatori, transformând trecutul recent în artă vie.