Nouvelles
Teatrul, o adevărată ”Artă”, la care nu se poate renunța
Pe 22 octombrie 2025, Teatrul Municipal <Matei Vișniec> din Suceava a fost gazda spectacolului <Artă>, de Yasmina Reza, în care au jucat actorii Teatrului Bulandra din București Șerban Pavlu, Vlad Zamfirescu și Gheorghe Ifrim. Șerban Pavlu este considerat unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai noului val din cinematografia românească, val care s-a format de mai multă vreme.
”Acum sînt, cum se cheamă, refluxul, deja. Mă tem că am ajuns la reflux. Mă tem că am ajuns la reflux și mă retrag ușor, ușor. Știți cum e, nu durează nimic pentru totdeauna, așa că eu sper să joc în continuare, dar oricum nu se mai poate vorbi de <valul tînăr>, pentru că, uite, am făcut 50 de ani și nu mai sînt <valul tînăr>. Merge și acum, că se face multă televiziune, se fac multe seriale… dar n-am să renunț niciodată la teatru. Asta este propunerea pe care mi-am făcut-o la 50 de ani. Mi-e foarte greu să renunț, pentru că, ce se întîmplă cu un spectacol cum e acesta (<Artă> – n.r.), te umple de bucurie, ăsta e adevărul, te umple de energie. Pleci de la teatru energizat de reacțiile spectatorilor.
<Artă> este un spectacol și un text care ia snobii în colimator, de altminteri este vorba și despre <snobăreala> asta din artă, cu <A> mare, ca să zic așa, și se face un umor foarte sănătos, și care ne pune cu picioarele pe pămînt. Legat de felul în care privim arta și despre ce a ajuns să însemne în ziua de astăzi arta. Este vorba și despre asta, dar nu în primul rînd, în primul rînd este vorba despre prietenie, dar vă asigur: combinația este extraordinară.
Actorii nu sînt numeroși, dar sînt de mare calitate. O să-i pomenesc pe cei doi colegi ai mei: Vlad Zamfirescu și Gheorghe Ifrim. Sînt doi actori care nu mai au nevoie de nici o prezentare și, totuși, le fac eu o prezentare: sînt doi actori care știu să manevreze atît de bine relațiile în scenă… Doi actori care știu să facă comedie, dar știu să facă și teatru psihologic. Și ambele se pot întîmpla din plin în timpul acestui spectacol. Nu zic vorbe mari sau, mai bine zis, da, zic vorbe mari, dar pentru că sînt foarte, foarte fericit de cîte ori se merge în turneu cu acest spectacol, pentru că este un spectacol extraordinar. E un spectacol pe care îl jucăm de aproape 16 ani. Este o probă a timpului, în primul rînd. Un spectacol în trei personaje nu poate rezista într-un teatru din București atît de mult timp dacă nu se întîmplă ceva, acolo, pe scenă. Vă asigur că după 3, 4, 5 ani el dispare. Ei bine, spectacolul ăsta continuă să se joace.
(E un spectacol care s-a jucat prima oară la Paris în 1994 – n.r.). Este, cum se spune, un text contemporan, deci nu e un text foarte vechi, un text cu probleme contemporane, cu oameni contemporani, dar este un text care a crescut în popularitate. Într-adevăr, în momentul acesta se joacă în aproape toate marile capitale ale lumii. Este montat de tineri, de bătrîni… Au venit actrițe care au văzut textul și au spus: <Domnule, pînă la urmă, de ce nu se poate face ca în loc de trei bărbați să fie trei femei?>. Doamne, se poate foarte bine, și l-au făcut și așa. Deci, este atît de savuros textul… Este o încîntare. Spectacolul durează undeva spre două ore, nu mai mult. Și, gîndiți-vă că pentru trei actori care joacă în atîtea spectacole și umblăm mult ar trebui de multe ori, așa, să te simți poate obosit, să te gîndești <Vai, din nou am spectacolul ăsta, iarăși trebuie să trag două ore din greu>… Și cu toate astea mergem spre teatru fluierînd, adică e așa o bucurie cînd știu că se joacă <Artă>”. (Foto: Teatrul Bulandra)
