Vineri, 6 iunie, ora 20:00, Sala de spectacole - Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava
CIOBURI, după Jeroen van den Berg
Teatrul Municipal „Matei Vișniec” Suceava
Regia: Alexandra Bandac
Scenografia: Sebastian Rațiu
Coregrafia: Juan Cruz Luque
Video design: Mihai Nistor
Distribuția: Cătălin Ștefan Mîndru, Cristina Florea, Delu Lucaci, Alexandru Marin, Diana Lazăr, Bogdan Amurăriței și copiii: Amalia Calinciuc, Adela Ioana Boca, Victor Apetrei și Petru Petrariu
Alexandra Bandac, regizoarea spectacolului „CIOBURI” ne prezintă viziunea sa artistică astfel: „Cu toții am participat la un moment dat la o pretrecere nereușită. Iar când petrecerea marchează o aniversare în familie, lucrurile devin și mai complicate. Întodeauna există lucruri nespuse, certuri neterminate și conflicte mocnite între rude. Iubirea e însoțită de resentimente și de conștientizarea vulnerabilităților celuilalt, conține o suită de amintiri amalgamate într-o panoplie de sentimente contradictorii. În spectacolul Cioburi vreau să explorez tocmai acest tip de iubire ancorată într-un tărâm al contradicțiilor, în care auto-iluzionarea și încercarea de a domina situațiile și relațiile cu ceilalți conduc către abandon și însingurare. Un brunch fastuos, la care (aparent) nu pătrunde nimeni din afară, organizat de mamă pentru a-și sărbători ziua de naștere, devine pretextul unei oglindiri interioare incomode. Ceea ce ar trebui să fie o celebrare a momentului prezent se transformă într-o sondare dureroasă a tensiunilor acumulate de-a lungul anilor, în care rănile trecutului explodează în mii de cioburi, pe care personajele încearcă să le lipească la loc, iar și iar, eșuând de fiecare dată.
Prezentul e bântuit de fantomele unor vremuri mai plăcute, mai simple, mai ușor de gestionat, așa cum și-ar dori poate și Els să fie aniversarea ei. Familia perfectă pe care o invocă mama este o iluzie, eludând incompatibilitățile evidente dintre toți cei implicați în această petrecere. Și întotdeauna planează deasupra tuturor umbra unor învinuiri nerostite, a unor certuri încorsetate în tăceri și amânări. Iubirea acestor oameni devine egoistă, meschină, ascunzându-se în spatele disputelor din ce în ce mai agresive și acide, pentru ca mai apoi să irumpă în forma sa cea mai pură - în amintire.”