Pădurea asumaților la Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performat

https://agenda.liternet.ro/articol

de Adrian Țion (Adrian Țion, Impostura adusă în lumina artei - Pădurea asumaților la Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative, Brăila, 2025)

Detonant și puternic îngroșat parodic debutează pe scenă conceptul-invectivă implementat de Andrei Măjeri (regie) și Alexandra Felseghi (dramaturgie) în proiectul Pădurea asumaților, realizat recent la Teatrul Municipal "Matei Vișniec" din Suceava. Atât de recent încât unele reprezentări din viața socială și politică par rupte din prezentul răvășitor, derulat obositor prin știrile și reportajele tv, acaparate prompt pentru a fi metamorfozate în acide secvențe de artă dramatică. Și ce poate fi mai stringent actual decât manevrările unor lideri toxici ce-și îmbrobodesc adulatorii în vorbe dulci și promisiuni deșarte. În politică, religie și doctrine ezoterice percepute ca psihoterapie și alte practici suspecte la modă. Influențele acestor misionari de carton nu contenesc să sucească mințile unor firi prăpăstioase, depresive, care și-au pierdut încrederea de sine. Acestora le vin în ajutor influenceri de tipul lui Călin Georgescu aberant sau Gregorian Bivolaru malefic (fie politician, fie guru) preocupați să facă prozeliți întru gloria lor. Nu a celor slabi și năpăstuiți care aderă himeric la ideile și sfaturile lor. Panait Istrati, eternul căutător de adevăr, spunea că (parafrazez) organizațiile sunt înființate pentru beneficiul organizatorilor, nu pentru cei organizați. Despre o epocă post-adevăr nu se poate vorbi atâta timp cât mai funcționează, iată, infamante grupuri, spiritual sau ideologic constituite, ce propovăduiesc cu nonșalanță "știința mântuirii de sine", practicând înșelătoria și sporind sectarismul de orice nuanță. [Pădurea asumaților (foto: Albert Dobrin)] Personaje alambicate, firoscoase și impunătoare din viața de azi, erijate în conducători politici sau spirituali, sunt recognoscibile în Pădurea asumaților, loc de întâlnire și emancipare a grupurilor disociate în "școli de feminitate" și "tabere de masculinitate". Prezentate în paralel, în balans satiric alternativ, cele două grupuri își etalează principiile călăuzitoare turnate în programe conturate ironic. Lidera "feminizării" este "Galina din Bălți", interpretată cu tact și emfază bine dozată, cu glisări spre comic suav de Clara Popadiuc. Ea divinizează "energia pântecului" (unde am mai auzit noi asta?) și se auto-divinizează caraghios în fața cursantelor identificate cu niște găini speriate de furtună. Căci de partea cealaltă sunt "cocoșii" al căror conducător tiranic este "Arian fiu de țăran", firește și el emancipat ca un personaj din teatrul lui Mazilu, promotor al unui proiect de dezvoltare foarte dur ce are în centru arhetipul idealizat al "bărbatului alfa". Nu trebuie trecută cu vederea nici ironizarea termenului "arian" venit dinspre tenebrele rasismului promovat de Hitler în al Doilea Război Mondial, deși aluzia e doar în formă incipientă. Cosmin Panaite debordează de forță și severitate în manevrarea cursanților adunați în pădure, este un adevărat mascul feroce, un zbir propovăduitor al noii religii a forței. Arian adoptă o atitudine disprețuitoare, de rasist înverșunat față de "bărbații beta" cum ar fi Cursantul 2 (Cătălin Ștefan Mândru) căruia nu i se permite să intre în ciubărul cu apă de izvor tămăduitor. O altă dimensiune reprobabilă a tipologiei liderului toxic a fost bifată subtil. [Pădurea asumaților (foto: Albert Dobrin)] [Pădurea asumaților (foto: Albert Dobrin)] S-ar părea că în războiul dintre sexe nu e nimic nou din Antichitate până azi. Cu două seri înainte am văzut Bădăranii și gruparea personajelor în conflict era aceeași. Femei revoltate contra bărbați tirani și bădărani. Două tabere ce-și dispută forța, importanța și întâietatea. La Goldoni, doar un incipient manifest feminist. Aici, un avansat impuls critic dezvoltat în direcția condamnării virulente a unor practici delirante de grup, chiar în sânul unei societăți normale. Pe scenă, cele două grupuri sunt repartizate, după amplasamentele create de scenografa Sabina Reus, într-o saună învăluită în lumini calde (femeile) și un colț de stâncă precum un amvon (locul rezervat bărbaților). Între cele două extreme, un brad mutat dintr-un loc în altul și pădurea în ecleraj miraculos, feeric sau frisonant (light desing: aceeași Sabina Res). Legătura între cele două module de decor este făcută de Veverița năzdrăvană (Alexandru Marin) ce participă silențios la mărturisirile intimităților din viața personajelor. Muzica și coregrafia aparțin unor artiști talentați, cunoscuți: Magor Bocsárdi și Alice Veliche. [Pădurea asumaților (foto: Albert Dobrin)] [Pădurea asumaților (foto: Albert Dobrin)] Cursantele sunt făpturi fragile, de porțelan, prilejuind roluri susținute exemplar de actrițele Cristina Florea, Diana Lazăr, Delu Lucaci, Maria Teișanu, printre care se strecoară Alexandru Marin (Cursanta 2), cel cu sexualitate incertă. Din tagma cursanților conduși spre culmile masculinității de Arian fac parte antreprenori cu experiență în afaceri, instabili emoțional, căutători de aventură. Pe lângă cel vexat de boss, Cursantul 2 (Cătălin Ștefan Mândru), apar viguroșii Bogdan Amurăriței, Răzvan Bănuț și Horia Andrei Butnaru, împlinind ceata bărbătoșilor puși să tragă cu arcul ca haiducii din legendă, idealizați. Aluzii la Dacii lui Sergiu Nicolaescu și Tudor Șoimaru al lui Sadoveanu aduc pigmentații comice în plus într-un spectacol bazat pe parodierea sticloasă a fenomenelor exacerbării feminismului, a dacismului și a sectarismului contemporan. [Pădurea asumaților (foto: Albert Dobrin)] Scopul e demascarea falșilor idoli ca și în spectacolul Mama regizat de Mihai Lukács la Centrul Dialectic București, văzut cu ani în urmă la Festivalul de la Piatra Neamț. Luați pildă! după cum se anunță periodic în spectacolul lui Măjeri de la Suceava. Dar, din păcate, cei care ar trebui să învețe ceva din demascarea acestor farsori nu merg la teatru. Păcat. (Adrian Țion, Impostura adusă în lumina artei - Pădurea asumaților la Festivalul Internațional de Teatru și Arte Performative, Brăila, 2025)

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici

Citiți mai mult pe LiterNet.ro aici