News
Emoționant și tonifiant
Teatrul Municipal ”Matei Vișniec” Suceava a oferit publicului un spectacol în care rolul principal l-a avut maestrul Mihai Pînzaru-PIM, care pe 16 ianuarie 2026 a împlinit 80 de ani.
”Momentul de vîrf a fost sîmbătă seara (17 ianuarie – n.r.), la ora 18.00, într-un spectacol inedit. Se pare că e pionierat acest gen de prezentare artistică a vieții unui artist. Iată, am fost ales de prietenii de la teatru, Adrian Păduraru, managerul teatrului, care pur și simplu a angajat un regizor, regizorul Daniel Bucur, care are dublă cetățenie – română și canadiană. A venit și a făcut un spectacol pentru mine. Tonic, dar, cumva, nu-i chiar confortabil să te vezi pe tine înconjurat de o atenție specială. Nu mi-a plăcut niciodată să fiu în centrul unei atenții speciale. Mi-a plăcut să-mi fie recunoscute meritele, dar, ca de obicei, ne vedem fiecare de treaba noastră și mergem înainte. E extraordinar de reconfortant să vezi că o comunitate te serbează, că pînă la urmă asta a însemnat pentru mine – o recunoștință a comunității prin intermediul teatrului. Teatrul cu sincretismul lui artistic a venit și a pus la bătaie toate posibilitățile pentru a prezenta o idee. Ce am admirat eu la acest minunat regizor, pe care acum l-am cunoscut, nu-l știam înainte, am admirat puterea lui de sinteză, că pînă la urmă el a luat din toată activitatea mea, a venit la mine, a filmat niște chestii acasă, i-am dat niște elemente, și împreună cu Mihai și cu Ami Vițega au lucrat foarte mult și au făcut mai ales din aspectul legat de dragostea mea pentru Nichita, care s-a și materializat în timp într-un volum intitulat <Respirînd cu Nichita>, și de aici este întregul produs artistic care a creat această stare extraordinară. Se zice că n-a mai făcut nimeni niciodată, nicăieri așa ceva la maniera asta, adică o manieră care este total diferită de stilul ăla de Daciadă, cum era înainte, sau nu știu ce altă formulă. Da, e o chestie interesantă, flatantă pentru mine.
(…) A venit și fiul meu, pentru că, în rest, membrii familiei mele sînt ocupați sau la distanță mare și n-au putut să participe, dar, în schimb, mi-au trimis mesaje filmate. Acum tehnologiile permit o apropiere aproape instantanee. Și a fost, așa, o bucurie, o uluială, dacă vrei, aproape am fost uluit de ceea ce a rezultat din munca unui colectiv al teatrului. Probabil că vom avea niște link-uri care vor fi, eu știu, puse pe TikTok sau… Teatrul va hotărî ce va face cu această producție și mai în glumă, mai în serios, spunea Adrian Păduraru: <Dom`le, dacă sala a fost plină și dacă cererea va fi foarte mare, mai facem un spectacol>.
Alături de mine au mai fost Doru Ghiocel Olaș, arhitectul, și cu Emil Meder Orban, prieten cu care noi acum peste 40 de ani am colaborat la o piesă – <Doi pe un balansoar>, care a și fost inclusă fragmentar în conceptul acestui spectacol al lui Daniel Bucur. Așa și s-a încheiat această manifestare, cu un fragment din <Doi pe un balansoar> al lui Gibson. Și au fost și Diana Lazăr și cu Cătălin Ștefan Mîndru, actori excelenți, care au interpretat din lirica lui Nichita Stănescu. A fost un acompaniament muzical excepțional pe tot parcursul al lui Johannes-Raimund Onesciuc. A fost un corp de balet condus de domnul Constantinescu, un coregraf extraordinar… Au venit copii excepțional de talentați, chitară, flaut, de la școală, de la colegiul nostru de aici, de la <Ciprian Porumbescu>, le-am mulțumit, o lume extraordinară. Nici nu știi la ce să te apleci mai mult ca momente de spectacol, e emoționant, emoționant și în același timp, cum zic eu, tonifiant.
De asemenea, vreau să vă spun că la sfîrșitul manifestării de sîmbătă am fost onorat cu acordarea unor plachete din partea doamnei Aghiorghicesei, pentru atașamentul meu, dacă vreți, la ideile de dezvoltare a IMM-urilor, cît și din partea Centrului Cultural al Bucovinei, prin Călin Brăteanu, a unei diplome de recunoaștere a calităților mele artistice. Vreau să spun că am primit un telefon și de la domnul vicepreședinte Nicolae Robu, care mi-a spus că, în semn de recunoaștere a activității mele, Consiliul Județean va acorda probabil că niște fonduri pentru un catalog special scos de Centrul Cultural Bucovina. Iată, sînt lucruri care mă onorează extraordinar, mă mobilizează și sper să am energia așa cum am avut, poate nu cam pînă acum, dar să o am la cote de normalitate, să am în continuare forța de a duce mai departe proiectele culturale și educaționale. Acum vorbeam și cu doamna profesoară Manuela David, dezvoltăm și idei de animație, cinematografie de animație la EduMax. Există această asociație culturală de mare prestigiu și renume, EduMax, coordonată de doamna profesoară Manuela David, cu rezultate excepționale în mai multe domenii educaționale, unde și eu am fost invitat să colaborăm.
Le mulțumesc încă o dată tuturor celor care au umplut sala, celor care m-au onorat cu prezența lor, le-am și spus. Eu am multe premii, dar marile premii ale vieții mele sînt copiii mei, nepoții mei, strănepotul meu și un cadou de mare forță a fost prezența lor la acest moment, festival vieții mele”. (Foto: Codrin Anton)
