Nouvelles
Suveranism de fermă....și de codru
Ecouri din Festivalul Internațional Zilele Teatrului „Matei Vișniec”
„Cum la început mă refeream la Festivalul Internațional „Zilele Teatrului Matei Vișniec“ de la Suceava, trebuie spus că evenimentul a început cu un spectacol nou al gazdelor, Pădurea asumaților, în regia lui Andrei Măjeri, după un text al Alexandrei Felseghi. O comedie asumat polemică, așa-zicând, făcând cu ochiul către cea mai strictă actualitate, cu o memorabilă scenografie a Sabinei Reus.
Povestea este pusă în mișcare de un cuplu de escroci, cu siguranță nu la fel de simpatici ca aceia din Teatro lucido la malul infinitului, al lui Radu Afrim, de la teatrul constănțean, dar acceptabili existențial atunci când, într-o lumină aproape romantică, eșuează. Ca să parafrazez niște versuri ale lui Erich Kästner: „Ce-ar fi fost
dacă n-ar fi eșuat? Bine c-așa s-a întâmplat!“ În definitiv, Galea și Iancu, veniți de la Bălți să cucerească lumea măcar în varianta ei carpato-danubiano-pontică, optează pentru un neaoș extremism de gen, colorat la feminin cu energii telurice urcând pe sub fuste („Porți rochie fără chiloței pe dedesubt, ca să te încarci direct de la pământ“ – ei, nu ziceți că nu recunoașteți modelul...) și făcând apologia „energiei pântecului“
(„Am citit toate cărțile de dezvoltare personală, am inclusiv o diplomă, acreditată, de expertă în mușchii intimi“).
Dacă, la feminin, Galea e marea maestră Galina (nu doar nume de rezonanță slavă, dar și sugerând vesel latinitatea unei suverane cloști autoritare), la masculin, Iancu se preschimbă în Arian, „fecior de țăran, mândru de rasa și de etnia românească, una cu natura, soț și tată de familie, patriarh și antreprenor“.
Foarte interesant cum își gândesc cei doi actori personajele: Clara Popadiuc e un soi de preoteasă antică, de carton ușor corporatist, ușor mistic oriental, „salvarea tuturor femeilor“, iar Cosmin Panaite, în noua ipostază nominală, un „arian“ pe care nici ciubărul pentru bărbați alfa, nici arcul Tudor Șoimaru, nici mutarea stâncilor, nici „urletul arhaic“ nu îl scapă de ridicol, în pofida machismului (ba cu atât mai mult cu cât): „Lumea trebuie să se învârtă în jurul bărbatului, altfel lumea e greșită.
Lumea de astăzi este greșită! Și noi, ca bărbați adevărați, avem responsabilitatea să o punem pe drumul bun! Să ne asumăm!“
Firește, adeptul „n’aude, n’a vede, n’a greul pământului“, fie el Felix (Horia Burnaru), David (Bogdan Amurăriței) ori Emilian (Răzvan Bănuț) rămâne fidel și vidat de orice simț critic. Excepția este „veriga slabă“, Lucian (Cătălin Mîndru), cel care nu trece probele și nici nu pare să facă un capăt de țară din asta, fragil în propria-i
normalitate.
Nici la feminin lucrurile nu stau altfel, două dintre Cursante (personajele Cristinei Florea și Dianei Lazăr) plutind în aburul (de la conotația lui „a aburi“) Galinei, două investigând „sub acoperire“, așa-zicând (personajele Mariei Teișanu și a lui Delu Lucaci). Adelin (Alex Marin) e în curs de descoperire a identității (poate ar fi fost
potrivită și varianta în oglindă, în tabăra lui Arian).
În orice caz, în spațiul scenic conceput de Sabina Reus, cu jumătatea stângă templu (budoar-cutie cu marionete) de inițiere feminin/-ist, cu jumătatea dreaptă, „ca din tare stâncă“, rezervat simulărilor „noilor traci“, cu fluiditate în zona de trecere,
totul e posibil, dar, din fericire, totul eșuează la impactul cu adevărul/ realitatea. Altfel, totul ar fi să țină de impostură, în consens cu mottoul: „Ai nevoie e un mindset de învingător, cum a zis-o un măreț om… pe internet.“ Cultură de TikTok care înspăimântă inclusiv veverița ce trece din când în când printre personaje și elementele decorului și căreia, cred, i s-ar fi potrivit o imagine de o cromatică mai luminoasă.
O comedie cu scrâșnete discrete, despre tabere de pervertit adulții în stare de confuzie, specie din care tot vedem de la o vreme; o comedie pornind de la un verb ajuns sine qua non în limbajul de lemn al politicianului neaoș, fără de care, tot auzindu-l „asumându-și“, inevitabil conchizi că se poate.”
Mulțumim, Doru Mareş!
#ZileleTeatruluiMateiVisniec2025
#ProiectCulturalFinantatdeMinisterulCulturii
