„Împreunã“ la Suceava - de Carmen Mihalache (Revista „Ateneu”)

A fost mare sãrbãtoare la Teatrul „Matei Vișniec“ din Suceava, care a împlinit zece ani de la înfiinþare. Lume multã,
din țarã și din afara ei, sãli pline la spectacole, atmosferã extraordinarã, bucurie deplinã. 
Festivalul Internațional Zilele Teatrului „Matei Vișniec“ s-a desfãșurat în perioada 30 mai – 7 iunie, fiind excelent gândit și organizat în cel mai mic detaliu. Evenimentul a fost unul de amploare și de substanțã, cuprinzând o largã paletã de manifestãri din mai multe arte. Angela Zarojanu, directoarea teatrului și a festivalului, a pregãtit temeinic totul, în convingerea, pe care și eu o împãrtãșesc, cã „teatrul face lucruri minunate!“ Iar dramaturgul Matei Vișniec, care, din nefericire, nu a putut ajunge la aceastã ediție aniversarã, a transmis un cald și frumos mesaj video:

„Împreunã! Înainte de toate vreau sã vã spun cã mã aflu și eu la Suceava, cu inima și cu sufletul, chiar de nu
sunt prezent fizic. Oamenii mai au și probleme de sãnãtate din când în când, care se mai și rezolvã, așa cã voi reveni cât de curând în Bucovina. Deocamdatã vã mulțumesc cã sunteți acolo în acest moment și în aceste zile, le mulțumesc tuturor oamenilor talentați și pasionați care în ultimii 10 ani au construit aceastã instituție de culturã, de
dialog, Teatrul Municipal din Suceava. Un loc de creație, de reflecție, de democrație, care stimuleazã spiritul critic și creativitatea – este atât de important sã-l consolidãm și sã-i menținem același tonus artistic, precum și independența. Democrația funcționeazã când sunt independente formele de contraputere în stat – cultura,
justiția, presa. Le mulțumesc autoritãților din Suceava care sprijinã aceastã instituție, primarului Vasile Rîmbu, pe aju
torul cãruia contez mai departe. Acum câteva zile am avut onoarea de a fi primit în Academia Românã. Acest statut de membru de onoare aș vrea sã-l consideraþi încã un strat de dragoste și pasiune pus la temelia acestei construcții ridicate împreunã – Teatrul Municipal din Suceava. Un festival este o sãrbãtoare în primul rând, a talentelor și imaginației, a bucuriei de a fi împreunã și de a vibra împreunã pentru valori esențiale: creativitatea, libertatea, democrația, integrarea în Europa. Teatrul din Suceava este și el o locomotivã mai micã, dar vânjoasã, care ne duce spre valorile europene, spre valorile umaniste și spre tot ceea ce este mai luminos în om. Sã ne bucurãm deci de Festival!“

Este un mesaj foarte important, umanist, încurajator, care meritã sã fie rãspândit și cunoscut de cât mai mulți oameni. De altfel, în caietul-program al manifestãrii sunt adunate multe gânduri de bine, saluturi pentru instituția suceveanã aparținând unor personalitãți de primã mãrime din urbe, care înțeleg cât se poate de bine valoarea cul-
turalã a unui festival de teatru. A fost o selecþie inspiratã de spectacole, cele mai multe pe texte românești, în genuri foarte diverse (au participat și trupe de elevi și studenți), o ofertã generoasã în cele zece zile de sãrbãtoare. Iar unele reprezentații au avut loc și în alte orașe, la Rãdãuți și la Siret, și în spații neconvenționale. Conferințe,
colocvii, dezbateri, dialoguri cu publicul, expoziþii, concerte, ateliere de teatru pentru copii și adolescenți, lecturi performative și, mai cu seamã, numeroase lansãri de carte au completat cu brio programul festivalului.
Secțiunea lansãrilor de carte a fost excepționalã anul acesta, publicul sucevean având prilejul unor întâlniri memorabile cu scriitori reprezentativi pentru literatura românã, celebri chiar: Doina Ruști, Mircea Cãrtãrescu,
Ioana Nicolaie, Radu Paraschivescu. Nu puteau lipsi cãrþile de teatru, bineînțeles, ele fiind Radu Afrim. Picãtura
prințului Rupert, Dispariții. Union place. Alaska și Gustul teatrului, autoare fiind Ada Lupu, Elise Wilk și Carmen
Mihalache. Teatrul-gazdã a prezentat unele dintre cele mai de succes montãri din stagiunea trecutã (despre douã dintre ele am scris în revista noastrã la data premierei): Pãdurea asumaților de Alexandra Felseghi, în regia lui
Andrei Mãjeri, Occident Expres Ro. de Matei Vișniec, regia Alain Timár, și Cioburi dupã Jeroen van den Berg, în direcția de scenã a Alexandrei Bandac. Mi-am dorit, în puținul timp în care am rãmas la Suceava, sã vãd cunoscuta piesã (pentru cã a fost foarte jucatã, de-a lungul timpului) a dramaturgului bãcãuan Viorel Savin, Bãtrâna și hoțul, în regia lui Radu Ghilaș (Ateneul Național Român din Iași), cu Rodica Mandache și Marius Manole, și nu am fost dezamãgitã, pentru cã ei au oferit adevãrate recitaluri actoricești. E o plãcere sã-i urmãrești pe acești doi artiști caris
matici, foarte îndrãgiþi de public, fini cunoscãtori ai artei lor, cum însuflețesc cele douã personaje principale ale piesei, construindu-le minuțios, atenþi la fiecare mișcare, gest, atitudine, nuanțã. Clipe de încântare am trãit și la
spectacolul Teatrului Dramatic „Fani Tardini“ din Galați cu Regina nopții, text și regie de Leta Popescu. O comedie
ruralã, cu accente nostalgice și cu mult umor. Un spectacol antrenant, cu muzicã reușitã (Csaba Boros, versurile
aparținându-i actriței Oana Mogoș) și mișcare scenicã expresivã. Este un text scris cu un real talent dramaturgic, cu
situații reale de viațã, cu personaje verosimile, diferențiate caracterologic și, mai ales, cu mult haz, cu note  sprințare, ironice și cu o undã de duioșie moldoveneascã. Leta Popescu pune în valoare cu mãiestrie trupa
gãlãțeanã (distribuția e numeroasã), regia ei fiind inspiratã, inventivã, iar actrița Oana Mogoș face o veritabilã creație, o compoziție plinã de inteligențã, umor, vitalitate, naturalețe în rolul principal, bunica Valeria. Un spectacol excelent, tonic, cu multe nominalizãri la Premiile UNITER și cu unul câștigat, pe drept cuvânt, de Oana Mogoș, o tânãrã cu o înzestrare de excepție, pentru Cea mai bunã actrițã în rol principal.
La festivalul sucevean, care a marcat și frumoasa aniversare a teatrului, au fost zile parcã suspendate din timp, petrecute sub semnul grației, pline de culoare și de viațã, vibrante, celebrând o artã strãveche, dar mereu vie și
modernã, care ne ține împreunã.