News
Kebab – Opinie LaTeatru.EU
noiembrie 7, 2018 Emil CalinescuFestivalul Dramaturgiei Romanesti Contemporane 2018, Spectacole de teatru, Teatrul Dramaturgilor Romani
Kebab – Teatrul Municipal Matei Visniec din Suceava – Festivalul Dramaturgiei Romanesti Contemporane 2018
Victima devine agresor, agresorul devine victima. Deseori, o victima nu il condamna pe de-a-ntregul pe agresor, fiind convins ca dac-ar fi in locul lui ar actiona la fel. S-ar comporta la fel.
Stiti argumente de genul: De ce faci asta? Pentru ca pot/pentru ca am un pistol in mana. Uneori, diferenta este data si de inteligenta. Agresorii, chiar daca nu-s inteligenti in adevaratul inteles al cuvantului, culti nicidecum, sunt extrem de manipulatori. Extrem de convingatori. Iar victimele au ajuns in situatia respectiva SI din vina lor.
Fara sa va pot explica pe de-a-ntregul cum sta treaba, urasc spoilerele, v-am spus deja asta, in spectacolul Kebab am vazut cel mai dubios triunghi amoros intalnit vreodata pe o scena de teatru. Toti 3 (doi barbati si o femeie) sunt romani plecat in Irlanda. Fiecare cu alt motiv, fiecare avand alt statut social, fiecare avand alte dorinte, alte planuri.
Nu va zic nici cum s-au intalnit, nici cum s-au reintalnit si nici cum se termina totul. Va spun doar ca, la modul general, cea mai grea constrangere nu este cea fizica, atunci cand esti legat, atunci cand esti subjugat fizic non-stop, ci cea psihica. Este atunci cand tu ai aparenta libertate sa actionezi cum doresti, dar cand stii ca nu ai, practic, optiuni. La politie daca te duci nu iese bine nici pentru tine, legal vorbind, iar el profita de tine si te batjocoreste non-stop. Luati cuvintele din acest paragraf la modul general, situatia din povestea noastra fiind mult mai incalcita.
Ca personaj, cel mai mult mi-a placut Bogdan (intamplator, si-n viata reala il cheama tot Bogdan, probabil interpretezi altfel un personaj care-ti poarta numele; esti cumva mai atasat de el, mai natural). Este un viitor artist vizual, care insa valorizeaza arta mai mult decat pe cei din jur. Nu el ori cei din jur sunt importanti, ci produsul artistic in sine. Atat timp cat el obtine acel produs, costurile sunt irelevante. Chiar daca are momente de luciditate, de umanitate. Rare. Sunt oare, de ajuns? L-am judecat prea dur?
Si da, mi-a placut pentru ca este un personaj complex. Dificil de interpretat. Realmente dificil de inteles.
Nu pot, insa, sa inchei articolul despre spectacolul Kebab fara sa va spun partea importanta pentru mine, ca bucurestean. Cand ma duc la un festival si vad un spectacol al unui teatru din provincie, ma astept sa vad si sa aud ceva diferit, ceva specific acelui teatru si mai ales acelei zone. La Satu Mare, de exemplu, in cadrul Tranzit Feszt, vazusem un spectacol de peste Prut care ma dezamagise profund dintr-un punct de vedere (si nu am fost singurul de aceeasi parere): actorii pareau ca evita sa pronunte cuvintele cu accentul lor specific. Le-au mai scapat cateva cuvinte, dar in rest pareau ca se abtin. Ca tin mortis sa NU arate ca-s moldoveni, de parca ar fi fost o rusine. Eh, in sens cu totul contrar, actorii din Suceava si-au etalat accentul lor, mandrindu-se cu el. Evit sa spun accent moldovenesc pentru a nu starni zarva: stiu exact distinctia, pur semantica zic unii, dintre Moldova si Bucovina. Cand aud certuri pe tema asta, gandul meu se duce catre filmul Killing Time, al lui Piersic Jr. La un moment dat in acel film (spre final), Piersic JR ii zice, pentru a suta oara, BA MOLDOVENE, colegul lui asasin se enerveaza, il impusca in picior si exclama pe jumatate sictirit, pe jumatate mandru de ce facuse:
– Bucovinean in pizda ma-tii!
Altfel, strict legat de text, Kebab este actual, este despre problematica migratiei, traficului de persoane si, in subsidiar, despre problema integrarii in culturi complet diferite. Ca interpretare nu ma pot pronunta, este primul spectacol sucevean vazut de mine. Mi-a placut, l-am savurat, este clar ceva diferit, dar desfasurarea actiunii si accentul acela complet diferit (si simpatic) m-au facut sa nu fiu foarte atent la interpretare. Mi-au luat ochii, ca sa zic asa.
Pentru mine Kebab a fost primul spectacol vazut in cadrul Festivalului Dramaturgiei Romanesti Contemporane 2018. A fost un inceput promitator. Al doilea spectacol, despre care deja am scris, nu mi-a inselat asteptarile. Dimpotriva chiar. Va recomand festivalul, este in plina desfasurare pana duminica, 11 noiembrie.
